Când sunt slab, atunci sunt tare. (II Corinteni 12, 10)
Incredinţaţi-vă lui Hristos cu totul! Daţi-I deplină stăpânire asupra voastră: numai El să împărătească în sufletul vostru. Chiar şi atunci când vă osteniţi în numele lui Hristos, faceţi-vă timp să vă trageţi răsuflarea, să vă dezmeticiţi şi să aşteptaţi în linişte cercetarea Lui, pentru ca nu voi, ci El însuşi să lucreze în voi şi prin voi.
Feriţi-vă de prea multa agitaţie deşartă în ceea ce faceţi. Cu toţii avem nevoie de înnoire zilnică, de împărtăşire zilnică cu Dumnezeu şi de luminare de Sus. Avem nevoie de smerenie, şi trebuie să ne amintim că puterea Lui „întru neputinţă se săvârşeşte”.
Trebuie să ne recunoaştem neputinţa, să ne facem ca nişte prunci în mâinile lui Dumnezeu, ca aceste mâini să ne îndrume necontenit.
Amintiţi-vă: Rămânând lacov singur, Cineva S-a luptat cu el până la revărsatul zorilor (Facerea 32, 24). Domnul nu ni Se arată în vălmăşagul mulţimilor, nici în vârtejul activităţii clocotitoare – nu, El Se pogoară şi vine la noi când ne găseşte în singurătate şi în linişte.
Şi voi sunteţi bolnavi ori singuri? Şi voi vă simţiţi înstrăinaţi de cei apropiaţi, părăsiţi de toţi? Sau poate aţi pierdut o fiinţă dragă, apropiată, care v-a fost reazim şi mângâiere în viaţă?
Să ştiţi că nu sunteţi singuri! Hristos vă va cerceta cu Duhul Său; îl veţi vedea cu ochii credinţei, vă va umple de puterea Sa!
Dar pentru a primi de la El darul acesta trebuie să vă pătrundeţi de smerenie, să vă întoarceţi şi să vă faceţi ca nişte prunci: numai atunci veţi putea primi darurile Duhului Celui Sfânt. înainte de toate trebuie să recunoaştem propria noastră neputinţă şi puterea lui Dumnezeu, pe care Iacov a văzut-o luptându-se cu El, văzându- L faţă către faţă.
Şi i-a vătămat lui Iacov încheietura coapsei pe când se lupta cu El (Facerea 32,25).
Iacov fusese şi până atunci un om credincios, dar după întâlnirea cu Domnul a devenit „Israel”, adică „cel biruitor”.
Necontenitele noastre necredincioşii, apostazii, căderi vin din aceea că sufletul nostru nu s-a întâlnit încă cu Dumnezeu, că n-am primit în noi Sfântul Duh al lui Dumnezeu.
Doar prin împărtăşirea zilnică cu Dumnezeu, primind din mâinile Lui puterea vieţii veşnice, ne putem birui neputinţele, aşa încât să nu slăbim, să nu cădem şi să nu pierim pe calea vieţii pământeşti.
