Părinte, de voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine…Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. (Marei 22, 42)
Cine ar putea să măsoare întreg abisul de suferinţă cuprins în acest strigăt al Dumnezeiescului nostru Mântuitor?
Pogorât pe pământ pentru a aduce, pentru mântuirea neamului omenesc, cea mai înaltă jertfa de răscumpărare, Domnul a fost cuprins de tristeţe la apropierea clipei acestei jertfe – şi atunci, El, Dumnezeu-Omul, purtând asupra Sa suferinţa întregului neam omenesc, a strigat către Tatăl Ceresc, rugându-L să îndepărteze de la El paharul acesta al suferinţei, dar a adăugat câteva cuvinte care ar trebui să stea la temelia tuturor gândurilor şi simţămintelor noastre: Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.
Când ni se pare că suntem gata de orice sacrificiu în afara celui pe care îl vrea de la noi Domnul în clipa aceea, când îl rugăm din adâncul sufletului să ne cruţe, ar trebui totuşi să precumpănească în noi simţământul că trebuie să se facă nu voia noastră, ci voia Lui.
Domnul nu ne opreşte să ne rugăm în vremea încercărilor grele; dimpotrivă, El însuşi ne-a dat pildă de rugăciune şi, prin dumnezeiescul Său exemplu, ne-a arătat cum putem şi cum trebuie să ne rugăm.
Să nu ne lăsăm cuprinşi de amărăciune sau tulburare atunci când ni se pare că rugăciunea noastră a rămas fără răspuns. Să ne amintim că n-a fost îndeplinită nici
rugăciunea Iui Hristos însuşi, revărsată din inima Lui care suferea.
Paharul n-a fost îndepărtat de la El! Şi atunci, de ce să ne
mirăm noi, muritorii, fiinţe păcătoase, că rugăciunile noastre par adeseori să rămână fără răspuns?
Să ne rugăm neîncetat, dar neîncetat să şi repetăm cu deplină credinţă, nădejde si supunere: „Doamne! Facă-se voia Ta!”
Fiecare zi un dar a lui Dumnezeu- 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului
