„Ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui” (Filipeni 3, 10)
Hristos a murit pe cruce. Cum vor fi resimţit apostolii, prietenii şi ucenicii Săi acest tragic eveniment? Vor fi sperat până în ultima clipă, refuzând să accepte un asemenea deznodământ. Mai credeau într-o minune, care să pună capăt acelei ne-norociri. Dar nemiloasa moarte le-a spulberat toate speranţele.
Oare nu ni se întâmplă şi nouă să trecem printr-o situaţie asemănătoare? N-am fost confruntaţi şi noi cu evenimente inexplicabile, cu încercări care ne-au sfâşiat sufletul, cu probleme irezolvabile, cu enigme rămase nedesluşite? Asupra noastră se abat necontenit lovituri imprevizibile. Te afli în mijlocul unei vieţi clocotitoare peste care se proiectează dintr-odată umbra morţii, smulgând de lângă tine o fiinţă scumpă, lăsându-te încremenit de durere. Cea mai grea încercare pe care au trebuit să o suporte ucenicii Domnului a fost aceea că mintea lor, încă necoaptă, a văzut în această moarte o infirmare a tuturor aşteptărilor lor.
Din cuvintele Lui înţeleseră că El este viaţa şi adevărul şi că, dacă vor crede în El, nu vor vedea moartea, că Tatăl va rămâne în ei; atunci, ce explicaţie mai putea avea moartea Lui?
Putea-va omul vreodată să pătrundă căile şi intenţiile lui Dumnezeu? Să găsească cauza şi explicaţia evenimentelor? Unde ne este atunci credinţa? O credinţă vie, adevărată, nu se poate naşte decât dintr-o beznă totală şi dintr-o desăvârşită orbire. Deplina încredere în Dumnezeu apare doar atunci când nu putem vedea nici simţi nimic în jurul nostru.
De cele mai multe ori renaştem în durere, în furtună, în dezamăgire, când ni s-au spulberat toate speranţele. Supunerea necondiţionată la legea iubirii se obţine nu-mai în asceza trupului, prin înfrângerea şi nimicirea trufiei din noi.
Învierea lui Hristos s-a produs cu imprevizibilitatea unui cutremur. Era ceva la care nimeni nu se aştepta, părea un lucru imposibil. Dar “puterea învierii Sale” vă va elibera şi pe voi. Rămâneţi neclintiţi în întuneric şi lumină, puterea şi iubirea Lui vă vor lumina. Nu deznădăjduiţi!
Vi s-a părut că a murit [definitiv], dar El e veşnic viu şi v-a iubit cu iubire veşnică. Biruinţa voastră aduce cu sine şi biruinţa altora. Domnul îşi va vădi puterea în voi; oamenii vă vor vedea credinţa, vor afla că sunteţi supuşi şi răbdători în încercări, vă vor preţui îndelunga-răbdare, bucuria duhovnicească la vreme de necaz, pacea lăuntrică în timpul furtunilor vieţii şi vor spune: „Iată roada, iată puterea învierii Lui”.
Prin această putere, lucrătoare asupra neputinţelor noastre, vi se va da să îndepliniţi cele de neîndeplinit şi să atingeţi cele de neatins.
