DUMINICA
aceasta, a Izgonirii lui Adam din Rai, pe propria lui răspundere, în fapt, să dăm, iubiților, buzna la renunțare: la bucate, dacă putem, la păreri, oricum de împrumut, la convingerile ferme, înlocuitoare ieftine de granit, la orele petrecute, ca năucii, la televizor, pe net și mai știu eu ce dispozitive.
Evident, să rămânem ancorați în real, să pricepem cât de cât ceva, să ne rugăm pentru cei din frunte, că doar nu sunt acolo pentru a impresiona, să prețuim libertatea, ciorba din plic mâncată fără bombe, să mulțumim pentru viață și, chiar așa, să nu așteptăm nimic.
Nici recunoștință, nici întărire, nimic, nimic. Un zâmbet, dacă se poate. Recunosc, este greu. Mai ales dacă te mănâncă dreptatea în palme.
Pentru o zi, o oră sau un minut: abandon. Ieșim din lume, în ea continuând să trăim, să vedem ce nu mijește, să adulmecăm un aer puternic, de ne dă pe spate.
Of, Doamne, cât de tare Te-ai încurcat cu umanitatea!
O pregătire curată, fără excese, că nu mai sunt cântare de virtuți!
Toți contabilii au fugit. Câțiva stau pe front. Și numără morții…
Amin!
Pr.Radu Preda
https://web.facebook.com/groups/synopsis.ro
