ULTIMA ZI poate fi în fiecare zi. Sfinții Părinți ne îndeamnă să facem din moarte criteriul vieții de aici, tocmai pentru a fi realiști și pentru a pregăti drumul spre realitatea de dincolo de pragul biologic.

Azi, la căpătâiul unei muribunde dragi, stâlp al parohiei noastre, m-am gândit cum se pot măsura atitudinile, vorbele, gesturile și zvâcnirile unora care, în viață știindu-se, nu au nici cea mai mică preocupare pentru ceea ce urmează acesteia.

Clipa existenței, paradoxal, cauționează, prin înșelăciune, exagerarea, umflarea și absolutizarea momentului.

Ne credem, luptând pe măsură, îndreptățiți, chemați să distrugem, la rigoare, inclusiv ceea ce, iarăși omenește, am creat, am zidit și construit.

Rătăcire mai mare chiar nu poate exista: în ciuda faptului că ne cad dinții și părul, ne învârtoșăm să sfidăm pe față viitorul, să îl ținem ostatec.

Iată diferența: martirii creștini mergeau la moarte cu nădejdea învierii, rezistenții de azi vor să aibă dreptate în clipa de acum. Cu orice preț. Compromit darul vieții și maculează ceea ce urmează. Păcat!

La mulți ani!

Pr Radu Preda

CategoriiPr Radu Preda
0 Shares