UIMIREA BOILOR & VACILOR de a primi, în iesle, o altă mâncare, se vede în mai toate reprezentările iconografice.
Exact acolo de unde, poate chiar cu o zi înainte, se hrăneau, acum era altceva. De fapt, Altcineva.
Cu nările lor umede, adulmecând aerul și privind larg, vitele nu știau cum să reacționeze. Toată scena este a unei multiple surprize: a Fecioarei care a născut, a magilor care au sosit conduși de stea, a bătrânului Iosif depășit de toate, a dobitoacelor care își vedeau culcușul invadat.
Aceasta este intrarea complet netriumfală a Fiului Omului în propria Lui Creație.
Peste un arc de timp de trei decenii și un pic, mai exact: 33, Domnul avea să fie primit în Ierusalim cu fals entuziasm și pompă de carton: unii se bucurau sincer, precum copiii, alții nădăjduiau în declanșarea, sub conducerea lui Iisus din Nazaret, a revoluției antiromane, alții erau doar pe acolo, în vreme ce unii auziseră ceva și doreau să „verifice”. La câteva zile distanță, Același era condus spre locul de execuție, pe Golgota.
Așadar, la Betleem (casa pâinii, cum înseamnă în evreiește), are loc cea mai sinceră primire a Celui trimis.
Fără multe cuvinte și cu gesturi minime, cu actori și spectatori puțini. La distanță. Le mai lipsea masca…
Hristos Se naște, măriți-L! Hristos din Ceruri, întâmpinați-L!
Sărbători fericite!
Pr Radu Preda
