Viitorul sfânt avea să vadă lumina zilei la Salymbria/Silivri, în Imperiul Otoman, cu aproape doi ani înainte de revoluția de la 1848, urmând un parcurs oarecum firesc, fără salturi spectaculoase. Dimpotrivă, fiu de oameni săraci, și-a câștigat singur pâinea.

Astfel, a muncit și învățat la Constantinopol/Istanbul pentru ca, înainte de intrarea în monahism, să fie pentru scurt timp dascăl de școală primară, urmându-și ulterior studiile de teologie la Atena.

Patriarhul Alexandriei îl remarcă pentru calitățile lui sufletești și intelectuale, hirotonindu-l episcop în nordul Africii. Aici avea să facă experiența urzelilor și calomniilor clericale, trebuind să părăsească după scurt timp de pastorație Cairo.

Vor urma peste 15 ani de cvasi-anonimat, de lipsuri, depunând o muncă neapreciată ca atare în slujba ridicării nivelului viitorilor slujitori ai Altarului.

În primii ani ai secolului 20 ctitorește, pe insula Eghina, mânăstirea unde va rămâne până la moarte.

În 1961 este proclamat Sfânt de către Sinodul Patriarhiei Ecumenice.


Chilia lui este plină de icoane, la geam, și de cărți, pe pereți. Ceea ce mi-a atras atenția de cum am pășit a fost ediția mare, în mai multe volume, legată în piele, a Enciclopediei Larousse. La îndemână erau și dicționarele, universul acelui spațiu mic traducând starea de spirit a clerului doritor de emancipare din noaptea impusă de turcocrație timp de jumătate de mileniu.

Format în universul mediteranean, vorbea și citea nu doar în greaca maternă, mai precis: dimotiki, predicând cu siguranță în katharevousa, dar conversând și în turcă sau franceză, având cunoștințe elementare de arabă.

Descifra, se spune, inclusiv engleza și germana.

Fidel spiritului epocii, nu neglijase greaca veche și latina, măcar la nivelul preciziei terminologice.

În consecință, cărțile erau în aceste limbi, asemeni și preocupările de autor.

Astfel, Sfântul Nectarie este, printre altele, și semnatarul unei etici/morale ortodoxe, putând fi considerat pe bună dreptate promotor al teologiei sociale a Bisericii de Răsărit.

Scrierile lui au fost recent editate în condiții excelente la editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei.


Deja din timpul vieții și cu atât mai mult după aceea, numărul semnelor și a minunilor s-a mărit constant.

Nu doar că el însuși a suferit în ultima parte, până la moarte, de cancer, dar și-a arătat cumva solidaritatea cu cei atinși de boala care, atunci și acum, curmă brutal viețile oamenilor tineri și în vârstă deopotrivă.

Sfântul chemat în ajutor tocmai în situații oncologice, Nectarie de Eghina protejează pe bolnavi și pe îngrijitorii acestora, mângâind prin paleație duhovnicească durerile, rănile păcatului.

Alături de Sfântul Luca al Crimeei, chirurg, Sfântul Nectarie este modern, “eficient” inclusiv în prevenție.

Motiv să îi cântăm: “Pe cel născut în Silivria şi ocrotitorul Eghinei, pe acela ce s-a arătat în vremurile din urmă prieten adevărat al virtuţii, pe Sfântul Ierarh Nectarie să-l cinstim cei credincioşi ca pe un Dumnezeiesc slujitor al lui Hristos, că izvorăşte bogate vindecări celor ce cu evlavie strigă: Slavă lui Hristos, Celui Ce te-a proslăvit!

Slavă Celui Ce minunat te-a arătat! Slavă Celui Ce prin tine lucrează tuturor tămăduiri!”


Sus să avem inimile!

Pr Radu Preda

Sursa : Faceboock

0 Shares