Domnul, Cel care pe Muntele Sinai a dat a cincea Poruncă, cinsteşte pe tatăl şi pe
mama ta, a arătat cu exemplul vieţii Lui cum trebuie să îşi respecte omul părinţii lui cei
trupeşti.
Spânzurat pe Cruce cu trupul fiind, şi întru cele mai cumplite chinuri aflându-Se, El
Şi-a adus aminte de Maica Lui, şi arătând către Apostolul Ioan ce se afla acolo, i-a zis:
„Femeie, iată fiul tău”. După aceea, a privit către Ioan şi i-a zis: “Iată maica ta”. Şi aşa,
după ce a dat-o pe Maica Lui în grija Ucenicului celui iubit, Mântuitorul Şi-a dat
sufletul Lui pe Cruce.
Ioan avea o casă pe Muntele Sion, în Ierusalim, în care a luat-o pe Maica Domnului
şi a purtat grijă de ea pînă la sfârşitul vieţii ei, căci întru acea casă a rămas Maica lui
Dumnezeu pînă la suflarea ei cea mai de pe urmă.
Cu rugăciunile ei, cu povăţuirile ei, cu blîndeţea şi cu răbdarea ei, ea le-a fost de cel
mai mare ajutor ucenicilor Fiului ei iubit şi Dumnezeu.
Ea şi-a petrecut cea mai mare parte a restului vieţii ei la Ierusalim, cercetând adesea locurile care îi aminteau de marile evenimente şi de minunile făcute de Fiul ei pentru mântuirea omenirii. Ea mai cu seamă cerceta Golgota, Bethleemul, şi Muntele Măslinilor.
Dintre puţinele ei călătorii mai depărtate, se păstrează însemnările călătoriei ei la Antiohia, unde l-a cercetat pe Sfintul Ignatie Teoforul; de asemenea ale călătoriei
ei în Insula Cipru, unde l-a cercetat pe Lazăr, Episcopul Insulei, cel înviat de Domnul a
patra zi din morţi. Ea a mai cercetat şi Sfântul Munte Athos, pe care însăşi l-a binecuvântat şi a rămas o vreme la Efes în grija Sfântului Ioan Evanghelistul, în timpul cumplitei prigoane dezlănţuite împotriva creştinilor la Ierusalim.
La o vârstă mai înaintată ajungând, ea mergea adesea să se roage Domnului,
Dumnezeului şi Fiului ei în Muntele Măslinilor, locul înălţării Sale, dorind ca El să o ia din această lume cât mai curând cu putinţă. Cu ocazia unei astfel de rugăciuni, la Maica Domnului a venit Arhanghelul Gavriil, care i-a descoperit că peste trei zile Domnul o va chema la El.
Arhanghelul i-a dăruit şi o stâlpare de finic din Rai, care avea să fie dusă în procesiune la slujba înmormîntării ei.
După acea rugăciune ea s-a întors acasă plină de bucurie, nădăjduind că îi va vedea
încă măcar o dată pe toţi Apostolii şi Ucenicii Fiului ei în această viaţă, mai înainte de a
pleca.
Domnul a împlinit dorirea inimii Maicii Lui, iar apostolii, purtaţi pe nouri de sfinţii îngeri, s-au strâns cu toţii în Muntele Sion. Maica Domnului i-a întîmpinat cu bucurie mare, i-a întărit, i-a mângâiat, i-a povăţuit, şi le-a împuternicit sufletele. Apoi şi-a dat liniştită al ei suflet în mâinile lui Dumnezeu, fără durere şi fără suferinţă a trupului.
Sfinţii Apostoli au luat pe umerii lor sicriul ce purta trupul adormit al Maicii Domnului, din care s-a răspândit bunămireasmă cerească, şi, înconjuraţi de creştinii din Cetatea Ierusalimului, au pornit să îl îngroape cu cinste în Grădina Ghetsimani, în mormântul Sfinţilor ei Părinţi, Ioachim şi Ana.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în tot parcursul ei, procesiunea de înmormântare a fost ascunsă de ochii criminali ai iudeilor. Dar chiar şi aşa, Afthonie, un preot iudeu, a apucat sicriul cu intenţia de a-l răsturna, însă tot atunci un înger al Domnului i-a retezat cu sabia de foc ambele mâini nelegiuite care au rămas lipite de sicriu.
El atunci a strigat către Apostoli să-l vindece, şi s-a vindecat cu adevărat numai după ce a mărtursit credinţa în Iisus Hristos Mântuitorul şi Domnul.
De la această înmormântare, tot prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Toma însă a lipsit. Aceasta s-a făcut spre a se descoperi oamenilor o nouă şi întrutot slăvită taină a Maicii lui Dumnezeu.
Toma a sosit la Ierusalim în a treia zi după înmormântarea Maicii Domnului, şi a dorit şi
el să cinstească trupul adormit al Celei Preacurate. Dar când Apostolii au deschis
mormîntul, ei au aflat acolo doar giulgiurile goale – trupul nu se mai afla în mormânt!
În acea seară, Maica lui Dumnezeu, înconjurată de un alai de îngeri, a venit în mijlocul Apostolilor şi le-a zis:
„Bucuraţi-vă, căci eu sunt cu voi pururea”.
Nu se cunoaşte vârsta la care a trecut la Ceruri Maica lui Dumnezeu, dar părerea celor mai mulţi Sfinţi Părinţi este că Maica Domnului a adormit în vîrstă fiind de peste şaizeci de ani.
