Cred că știți cu toții ce înseamnă să avem…pile…Când ni se deschide ușa spre președinte sau spre patriarh, spre un senator sau spre un comerciant de succes…înseamnă că suntem bineveniți.
Înseamnă că suntem sau că avem pe cineva care ne-a recomandat, care ne-a făcut să fim „de treabă”. Dacă nimeni nu ne-a făcut oameni „de treabă”, încercăm în van să stăm pe la ușile oficiale.
Pentru că ele nu se deschid de la sine…ci doar dacă le deschide cineva dinăuntru.
Însă, la Dumnezeu, treaba e invers! Și inversul lui Dumnezeu e mult mai benefic decât statul la ușile oficiale. De ce? Pentru că El nu așteaptă ca noi să batem…la ușa Lui, ci El, ditamai Dumnezeul, vine și bate la…ușa noastră!
– Unde scrie năzbâtia asta, Părinte, că Dumnezeu bate la ușa noastră?
– În Apocalipsis, dragul meu! Acolo, în acea carte, unde alții citesc numai ce vor, se spun multe lucruri mântuitoare, care sunt mai importante de mii de ori decât 666.
Căci în Apoc. 3, 20, Domnul ne spune: „Iată, am stat la ușă și bat !
Dacă cineva are să audă glasul Meu, și are să deschidă ușa, [atunci] și [Eu] voi intra către el, și voi mânca cu el și el cu Mine„ [BYZ].
Mai e „o năzbâtie”, „o prostie” a mea? Nu mai e! De ce nu mai e?
Pentru că El stă la ușă nu de azi, de ieri și bate, ci din prima clipă a vieții noastre. Iar noi, în relația cu Dumnezeu, ne dăm de șefi, de aroganți, de ocupați…pentru că nu vrem să Îi răspundem.
Pentru că clanța, pe care trebuie să apăsăm și să Îi deschidem lui Dumnezeu, se numește convertire: adică întoarcere dinspre noi spre El.
Și cât timp nu ne pocăim, cât timp nu ne venim în fire, cât timp nu înțelegem că avem nevoie de Dumnezeu mai presus decât orice altceva…stăm închiși în casa noastră, Dumnezeu bate la ușă și pe ploaie și pe vânt, și pe caniculă și pe ghețuș…iar noi ne uităm online.
Dar dacă Îi deschidem lui Dumnezeu, El nu mai pleacă de la noi. Și nu numai că mănâncă cu noi, dar și doarme cu noi, și slujește cu noi și Se roagă cu noi și gândește împreună cu noi și scrie împreună cu noi, trăiește și moare împreună cu noi, pentru că El locuiește cu noi.
Așa că, dacă avem relații directe cu Dumnezeu, fiești și nu fricoase, atunci putem avea răspunsuri pentru lumea de azi.
Și răspunsurile noastre Îl au pe Dumnezeu în centrul lor. Pentru că Dumnezeu e Cel ce ține în mână toate și nu oamenii!
Iar dacă nu aveți pile, dar Îl aveți pe Dumnezeu în voi, nu ați pierdut nimic. Pentru că și pilele mor…dar Dumnezeul, Care e în voi, nu moare niciodată și nici voi, dacă stați cu El la masă, în voi,pe fiecare zi!
Pr Dr Dorin Octavian Piciorus – din Praedicationes vol. 11
