Toţi oamenii vor pacea dar nu ştiu cum să ajungă la ea. Mâniindu-se într-o zi ava Paisie cel Mare a cerut Domnului să-l izbăvească de mânie.
Domnul i s-a arătat şi i-a zis
„Paisie, dacă nu vrei să te mânii nu dori nimic, nu judeca pe nimeni, nu urâ pe nimeni şi atunci nu te vei mai mânia”.
Astfel, tot cel ce-şi taie voia lui înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, va avea totdeauna pace în sufletul său, dar cel ce vrea să-şi impună voia sa nu va avea pace niciodată.
Sufletul care s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu, îndură cu uşurinţă, orice necaz şi orice boală, pentru că, bolnav fiind; el se roagă şi vede pe Dumnezeu: „Doamne, Tu vezi boala mea. Ştii că sunt păcătos şi slab. Ajută-mă să îndur totul şi să-ţi mulţumesc pentru bunătatea Ta”.
Şi Domnul alină boala, sufletul simte ajutorul dumnezeiesc şi este recunoscător şi bucuros înaintea lui Dumnezeu.
Dacă te loveşte o nenorocire, spune-ţi: „Domnul vede inima mea şi dacă îi este plăcută, totul va merge bine atât pentru mine cât şi pentru ceilalţi”, şi astfel, sufletul tău va avea întotdeauna pace.
Dar dacă omul începe să murmure şi spune: “Aceasta n-ar trebui să fie aşa… nu e bine”, nu va avea niciodată pace în sufletul lui, chiar dacă posteşte şi se roagă mult.
Apostolii s-au predat cu totul voii lui Dumnezeu. Aşa se păstrează pacea.
Tot aşa şi Sfinţii au îndurat toate necazurile predându-se voii lui Dumnezeu.
Domnul ne iubeste şi de aceea nu avem a ne teme de nimic, fără numai de păcat. Căci prin păcat se pierde harul şi atunci vrăjmasul vânează sufletul pe care-l poartă cum duce vântul fumul sau cum învârteşte o frunză uscată. Să ne aducem cu tărie aminte că vrăjmaşii însişi au căzut prin mândrie, că ei se străduiesc neîncetat să ne împingă pe aceeaşi cale şi că ne-au amăgit mult.
Dar Domnul a zis: „Învăţaţi de la Mine blândeţea şi smerenia şi veţi afla odihnă sufletelor voastre” (Matei.11,29).
Milostive Doamne, dă-ne pacea Ta, cum ai dat-o sfinţilor Tăi Apostoli zicând: „Pacea mea dau vouă” (Ioan. 14,27; 20,21).
Doamne, dă-ne nouă să ne bucurăm de pacea ta.
Sfinţii Apostoli au primit pacea Ta şi au revărsat-o asupra întregii lumi. Mântuind popoarele, ei nu au pierdut această pace care nu a scăzut în ei.
Slavă Domnului, căci mare e iubirea Lui pentru noi. El ne dă pacea Lui şi harul Sfântului Duh.
Cuviosul Siluan Athonitul – “Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei”
