Învierea Mantuitorului, al cărei imn – Troparul Paştilor – este cel mai triumfal pe care l-a cantat şi l-a auzit vreodată neamul omenesc, creează în noi, creştinii, o stare sufletească ce nu se poate compara cu nici una din cele prin care trec oamenii.
Ea este efectul unei uşurări, unei bucurii, unei încrederi şi unei nădejdi, pe care n-o poate produce în om, nici un alt fapt, nici un alt sentiment, nici o schimbare, nici o emoţie din cele ce pot încerca sufletul nostru.
Această bucurie pascală este îndeosebi caracteristică Bisericii Ortodoxe. Nici una din celelalte Biserici nu simte şi nu exprimă cu bogăţia şi harul imnografic semnificaţiile, puterea şi binecuvîntarea Învierii lui Hristos.
Imnul Învierii este un strigăt de triumf şi de bucurie care ne ridică pană la cer, este o stare sufletească unică şi incomparabilă, este privilegiul şi fericirea noastră de creştini!
Împotriva argumentelor stoarse necredinţei şi a pretextelor cu păcat, Învierea lui Hristos s-a dovedit şi s-a impus cu puterea faptului împlinit şi cunoscut.
Împotriva a tot ce I-au spus şi-I vor mai spune inscusiţii întru tagădă, miracolul creştin stă dovedit şi nezdruncinat, drept şi tare ca un munte de adevăr dumnezeiesc şi omenesc, cuvantul simplu şi drept al Apostolului: „dacă Hristos n-a înviat, zădarnică este atunci propovăduirea noastră, zădarnică şi credinţa voastră” (I Corinteni 15,14).
Bucuria pascală, pe care Biserica Ortodoxă o evocă intens şi solemn patruzeci de zile, este bucuria şi nădejdea noastra cea mai mare, nu doar patruzeci de zile, ci de fiecare zi şi ceas al vieţii noastre de creştin.
Cu fiecare cantare pascală şi cu fiecare salut pascal „Hristos a Înviat!”, adeverim, mărturisim şi trăim marele Lui Cuvant dumnezeiesc: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” (Ioan 16,33).
În această biruinţă credem şi izbandim, cantand imnul triumfului creştin:
HRISTOS A ÎNVIAT!
