Educatia este în primul rand Luminã.
Sufletul omenesc, ca tot ceea ce este viu, înseteazã dupã luminã si cautã lumina.
Setea dupã cunoastere este pusã de la începutul vietii în sufletul omenesc, de aceea el doreste mereu sã vadã si sã stie ce este înaintea lui, în urma lui, langã el.
Fiecare întrebãm pe cel care credem cã stie mai mult ca noi despre ceea ce noi încã nu stim, dar dorim sã aflãm. Desigur cã santem si putem fi de multe ori înselati, întreband pe cine nu stie. Sau pe cine stie rãu.
De aceea este atat de însemnat lucru ca sã cunoastem pe acela care cunoaste mai bine adevãrul. Pe acela care pe langã cunoastere are si cea mai mare dragoste si milã fatã de noi, fatã de oricine care nu cunoaste si care doreste sã afle.
Nimeni pe lume nu este mai necesar pentru oameni decat cel care cunoaste si spune adevãrul cu dragoste de ei (Ioan 19, 35). Acesta a fost, este si va fi în primul rand
Hristos. Apoi acei care vãd prin lumina Lui.
Si cum fericirea stã în primul rand în luminã, adicã în curãtie, în inteligentã, în constiintã, în Adevãr, – Hristos ne aratã si ne duce pe cea mai scurtã, mai directã si mai fericitã cale a le avea pe acestea. Abia prin ele apoi noi ajungem la adevãrata fericire a inimii, a credintei, a dragostei, a Duhului. Fiindcã trebuie mai întai sã auzim apoi vom crede (Rom. 10, 17).
Mai întai vine învãtãtura apoi credinta. Mai întai Cuvantul apoi Duhul. Mai întai îndrumarea apoi fapta.
Cã una este mai întai asta nu înseamnã cã a doua vine mult în urmã. Ci amandouã sant întai. Numai forma sub care noi putem arãta acest lucru este neindestulãtoare, dar nu avem alta. Dumnezeu însã le-a binecuvantat pe amandouã si ele sant cele douã jumãtãti ale aceluiasi întreg.
Care este deci mai însemnatã, auzirea sau credinta? – fiecare este la fel de însemnatã,
fiindcã Hristos este amandouã. Si Cuvîntul Si Duhul.
Ce este în Luminã, în primul rand: cãldura sau strãlucirea? Nu stim: – amandouã! Cãci din chiar clipa tasnirii luminii ea este amandouã: si strãlucirea si cãldura.
Hristos este la fel: si întelepciunea si puterea. El nu ne aratã numai niste cãrãri frumoase ci are si puterea sã ne ducã pe ele. El nu zice: iatã calea, mergeti pe ea! Ci zice: iatã, veniti dupã Mine, Eu sant cu voi ca sã vã port, sã vã ajut, sã vã înalt
(Isaia 41, 10; Matei 28, 20).
Ati vãzut pe la rãspantiile drumurilor sau prin munti, stalpi care aratã drumuri spre diferite locuri si înãltimi? Acesti stalpi aratã numai, dar nu duc spre ele. Aratã numai drumuri pe care ei nu merg niciodatã si pe care n-au puterea sã poarte pe nimeni. Îndeamnã spre înãltimi pe care ei n-au urcat niciodatã si pe care nu pot ajuta pe nimeni sã urce. Asa sant multi educatori: vorbesc despre virtuti pe care ei nu le au. Si învatã despre stãri pe care ei nu le-au trãit, si nu le stiu deloc.
Dar Hristos nu este asa. El, Singurul, ne aratã, apoi ne ia si ne înaltã cu Sine, spre ceea ce ne porunceste sã devenim. El Însusi Se face pentru noi un car ceresc si strãlucit, ca pentru Ilie la înãltarea lui spre cer. Noi trebuie numai sã ne suim si sã rãmanem în El.
Toatã lucrarea slãvitã a mergerii si înãltãrii noastre apoi, o face în întregime Hristos.
Cel ce l-a suit pe Ilie la cer nu era altul decat Hristos. Fiindcã nimeni nu s-a suit la cer în
afarã de El (Ioan 3, 13). Carul vãzut de Elisei era numai forma dinafarã sub care Se
arãta Hristos pentru ochii uimiti ai lui Elisei (2 Împ. 2, 11), dar carul era Hristos.Dupã cum Stanca din care Moise scotea apã pentru poporul însetat, era Hristos
(Exod 17, 6; 1 Cor. 10, 4).
Dupã cum norul care a cãlãuzit si umbrea poporul pribegind prin pustiu ziua, sau focul
care i-a cãlãuzit si îi încãlzea noaptea, era tot Hristos (Exod 13, 21-22). Dupã cum Cel
care vorbise cu Avraam, cu Moise, cu toti prorocii, fusese tot Hristos
(1 Petru 1, 10-12).
Cãci pe Tatãl si Dumnezeul Vesnic nimeni nu L-a vãzut; este cu neputintã vreunui om sã-L vadã (1 Timotei 6, 16). Ci numai Singurul Sãu Fiu de o Fiintã cu Tatãl, Singurul nostru Domn IIsus Hristos ni L-a fãcut cunoscut (Ioan 1, 18).
Hristos este Singurul Educator Desãvîrsit. Si învãtãtura Lui este singura cale spre fericirea fiecãrui om, a fiecãrui popor si a fiecãrei generatii. Hristos este Lumina si Rezolvarea fericitã a fiecãrei probleme, de orice fel si de orice mãrime. Nu existã nici un întuneric din care El sã nu scoatã. Nici o trebuinþã pe care El sã nu o împlineascã. Numai sã fie primitã îndrumarea Lui si urmatã.
Slavã vesnicã Tie IIsuse Doamne, Tie care ai fost Începutul oricãrei zidiri si Sfarsitul oricãrui lucru, slavã Tie.
Te rugãm îndurã-Te de fiecare suflet care are nevoie de Lumina Ta si izbãveste-l din orice întuneric. Îndurã-Te mai ales de tineretul care are mai multã nevoie de Tine decat are de carte si de paine.
Îndreaptã pe copiii nostri, pe bãietii si fetele poporului nostru si ai tuturor popoarelor spre Tine, Pãrintele, Educatorul si Duhovnicul Cel mai adevãrat decat toti, ca sã
primeascã Lumina Ta. si fã-i s-o urmeze spre a afla nu numai drumul spre fericirea Ta, ci fericirea însãsi.
Iar nouã tuturor ajutã-ne sã nu le arãtãm numai drumul Tãu ci sã-i si atragem prin pilda
noastrã, dupã noi, pe ei.
Ca sã ajungem cu totii la mantuirea Ta. Amin.
Traian Dorz – Cararea tineretii curate
