Iubiții mei,
în Joia Mare prăznuim lucruri de taină.
Învățăm umilința și ascultarea de Dumnezeu prin spălarea picioarelor.
Învățăm că pentru a participa la Cină e nevoie de curăție a sufletului și a trupului.
Că Euharistia e pomenirea Morții și a Învierii Lui, în care ne împărtășim cu Hristos cel răstignit și înviat, cu Domnul slavei.
Că smerenia și dragostea sunt semnele adevăratei credincioșii.
Și că oricând putem fi un alt Iuda…care pleacă de la Cină…dacă încurcăm păcatele oamenilor cu voia lui Dumnezeu. Dacă considerăm că Biserica e condusă de oameni și nu de Dumnezeu prin oameni.
Din multele cântări ale acestor sfinte zileaflăm că Iuda L-a vândut din invidie pe Domnul dar, în primul rând, din împătimirea de bani.
Că L-a redus la obiectualitate…
Nu a vrut, mai degrabă, să Îl înlocuie…ci să Îl schimbe pe bani…
Să ia bani…în locul Lui…
De aceea, în loc să se lumineze la suflet prin spălarea picioarelor, Iuda „s-a
întunecat…îmbolnăvindu-se din cauza iubirii de
argint”.
Cina cea de Taină, la care s-a intrat prin spălarea picioarelor, adică prin curățirea sufletului și a trupului, a fost „Masă hrănitoare de suflete”. Și în ea, în Euharistie, Domnul lea arătat Ucenicilor Săi „Junghierea” Lui,
Moartea Lui, „prin care ne-am izbăvit din stricăciune[a]” păcatului.
Sinaxarul zilei ne vorbește despre faptul că și lui Iuda Domnul i-a spălat picioarele…
Ba, mai mult, se subliniază amănuntul că lui Iuda i-a spălat picioarele înaintea tuturor, pentru ca să nu se considere scos dintre Apostoli…deși Domnul îi cunoștea inima…
Însă această întâietate dată de milostivirea lui Dumnezeu…nu l-a făcut pe Iuda să își schimbe gândul…
Adică poți să faci rele…chiar dacă te spovedești și te împărtășești des…dacă nu vrei să te oprești de la rău.
Dumnezeu nu te oprește cu forța, dacă vrei să păcătuiești…dar te ajută să reziști ispitei, dacă tu vrei să lupți cu tentația păcatului pe care o simți în tine. Dacă vrei să lupți cu patimile tale, cu obișnuințele tale păcătoase, cu învechirea ta în rele.
Și conduși de voia noastră îndreptată spre rău, ca și Iuda…facem ce ne taie capul…
Pentru că suntem liberi să alegem…dar noi alegem lucruri care ne vatămă, care ne omoară…
…Însă Domnul, deodată, anunță faptul că unul dintre Apostoli Îl va preda/ trăda/ părăsi [In. 13, 21, GNT]. Și când Iudas a luat bucățica dată lui de
Domnul…„atunci a intrat întru acela Satanas” [In. 12, 26-27, GNT].
Și Satana l-a scos afară de la Cină…în noapte [In. 12, 30, GNT].
În noaptea depărtării de Dumnezeu… Însă Domnul le spune Apostolilor Săi că
acum a fost preaslăvit [evdoxa,sqh] Fiul omului [In. 31, 31, GNT]. Pentru că acum încep chinurile Sale pentru mântuirea noastră.
Căci Satanas îl duce pe Iudas să Îl vândă pe Domnul…vânzare care înseamnă predarea Lui spre chinuire și moarte.
De la Sfântul Matei înțelegem că și Iuda a participat la instituirea Sfintei Euharistii [Mt.22, 15-20], pentru că la 22, 21 se vorbește despremâna celui care Îl va da/ Îl va preda.Însă de la Sfântul Ioan, aflăm că poruncaiubirii, anunțarea venirii Mângâietorului,vorbirea despre vița cea adevărată și desprechinurile Apostolilor cât și rugăciuneaDomnului din cap. 17 s-au petrecut după plecarea lui Iuda de la Cină.
Dar din toate amănuntele scripturale rezultă că Iuda nu a fost exclus…ci s-a exclus din rândul celor 12.
El a premeditat vânzarea. Pentru că, înainte de Cină, „diavolul i-a pus întru inimă [lui Iudas] ca să-L predea pe El” [In. 13, 2] spre vânzare.
Dacă acest lucru a făcut Iuda…Sfinții Apostoli „I-au urmat Păstorului ca niște miei, și împreună fiind cu Hristos, de Care nu s-au despărțit, cu dumnezeiescul cuvânt hrănindu-se, cu mulțumire au cântat”.
Pentru că unirea sacramentală cu Hristos presupune și unirea cu cuvintele Lui și cu El prin dragostea statornică față de El.
Căci trebuie să știm cu ce Dumnezeu ne unim și ce cere El de la noi.
Pentru că El cere de la noi să Îl cunoaștem în toată rectitudinea Lui dogmatică, adică potrivit adevăratului Său chip, ca Fiul lui Dumnezeu întrupat, ca Dumnezeu și om, Care ne îndumnezeiește pe noi, tocmai pentru că noi suntem cu totul lipiți de El.
Adică ne împărtășim cu El pentru a fi tot mai uniți cu El și nu pentru alte motive puerile.
Și căutăm unirea cu El, pentru că El e vița și noi suntem mlădițele…și trebuie să curgă prin noi, prin mlădițe, viața Lui.
O cântare a Triodului din această zi ne vorbește despre faptul că și Iuda s-a împărtășit:
„Cel fără de cuget a luat Trupul Tău cel dezlegător de păcat, și Dumnezeiescul Sânge care s-a vărsat pentru lume; dar nu s-a rușinat bând din Acela ce-L vânduse cu preț”.
De la plecarea lui de la Cină…la reîntâlnirea cu El din grădină…
Și Triodul subliniază de această dată „sărutarea vicleană” a lui Iuda, despre care
vorbește Mt. 26, 49.
Și o alta îl numește pe Iudas slugă (a patimii și a Satanei), viclean, pizmaș/ invidios și diavol, adică demonizat.
Fapt pentru care suntem îndemnați să nu ne despartă nimic de Domnul, pentru că nimeni nu ne poate da viața veșnică a Împărăției Sale în afară de El.
Picioarele spălate prin spovedanie și viață curată…împărtășirea cu Domnul întru conștiență…semnul adevăratei Ortodoxii e iubirea frățească…viața ortodoxă e plină de dureri și de persecuții din partea demonilor și a oamenilor…însă Prea Curata Treime coboară în noi prin slava Sa, pentru ca să ne unifice interior [In. 17, 22, GNT].
Și întregul mesaj al acestei sfinte zile e unul de mare luminozitate și anume, că toate pe care Domnul le-a făcut pentru noi, le-a făcut din imensă iubire de oameni și că Moartea și Învierea Lui au fost pașii spre o tot mai mare
intimizare a Lui cu noi.
Noi nu L-am cunoscut pe El în trup, mergând printre oameni…așa cum L-au
cunoscut Sfinții Apostoli.
Dar noi cunoaștem marea Sa intimizare cu noi prin cuvintele Sale, prin împărtășirea cuSine, prin unirea Lui duhovnicească cu noi, prindescoperirile Sale extatice față de noi.
De aceea Îl cunoaștem în noi înșine…sau El ni Se dezvăluie tot mai mult, pe măsură ce iubirea și viața noastră sunt tot mai statornice în împlinirea voii Sale.
Lucruri de taină, iubiții mei!…
Pe care le trăim, fiecare după măsura sa, în Biserica lui Dumnezeu și despre care putem da mărturie.
Putem și trebuie să dăm mărturie!
Căci putem să dăm mărturie despre ce a făcut ascultarea de Dumnezeu din noi, coborâreaîn smerenie, în atenție, în frumusețe…
Ce face din noi spovedirea păcatelor și împărtășirea cu Hristos, ce face din noi postul, curăția, rugăciunea, citirile sfinte…
Pentru că nu trebuie să ascundem lucrările lui Dumnezeu în noi ci trebuie să le mărturisim spre folosul tuturor.
Căci Dumnezeu ne vindecă de păcate, ne ridică la o viață nouă, ne îndumnezeiește pe fiecare zi.
Și acestea trebuie să fie știute de toți cei care doresc, cu tot dinadinsul, să trăiască în ritmurile veșnice ale Împărăției Sale.
Domnul să ne întărească în toate așteptările noastre!
Domnul să ne umple de slava Lui în toate durerile noastre!
Pentru că de la El, prin El și întru El putem să ne bucurăm cu bucurie negrăită, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Pr Dr Dorin Octavian Piciorus – Praedicationes vol 7
