Bunavestire/Blagoveștenia este acel fel de praznic, precum Schimbarea la Față, în care nu se face, aparent, nicio minune, nu se vindecă niciun lunatec și nu își recapătă vederea niciun orb. De fap, întreaga umanitate face un pas către vindecare.
Ascultarea Maicii Domnului – ce monument de ingenuitate, de puritate! – deschide ușa Creației pentru reconcilierea cu Creatorul, restabilind deja aici, în timp, rolul trupului, cel pe care, câțiva ani mai târziu, Pavel avea să îl descrie ca fiind „templul Sfântului Duh”.
Ceea ce părea la îndemână și de aceea ordinar, în sens etimologic, devine suportul, vehicolul neobișnuitului, al extraordinarului.
Într-adevăr, Creștinismul a dat peste cap totul: religie a Întrupării, nu a cerut moartea răscumpărătoare a nimănui, ci îl pune pe însuși Dumnezeu pe eșafodul neputințelor noastre.
De unde și motivația profundă a ascezei: dacă El, fără prihană, moare pentru păcatele noastre, noi, nesimțiți, să ne facem că nu vedem?
Iată de ce, alături de Maica Domnului, să răspundem chemării, să nu o facem pe surzii și nici să ne arătăm, pentru a nu știu câta oară, resursele inepuizabile ale lipsei de recunoștință.
Dumnezeu aruncă azi în curtea fiecărui suflet ziarul cu vestea cea bună, ne trimite mesaj pe mobil și pe email, ne bate la ușă.
El este prezent.
Noi, noi suntem, de multe ori, absenți, locatari abulici ai unui destin care ne privește. Și care ar putea fi mai bun.
Cu ajutorul Lui și prin trezvia noastră.
Sus să avem inimile!
Pr Radu Preda
