L

Lumina tinereții curate: Hristos

Educația este in primul rând Lumina.

Sufletul omenesc, ca tot ceea ce este viu, inseteazã dupã luminã si cautã lumina. Setea dupã cunoastere este pusã de la inceputul vietii in sufletul omenesc, de aceea el doreste mereu sã vadã si sã stie ce este inaintea lui, an urma lui, langã el.

Fiecare intrebãm pe cel care credem cã stie mai mult ca noi despre ceea ce noi incã nu stim, dar dorim sã aflãm. Desigur cã santem si putem fi de multe ori inselati, intreband pe cine nu stie. Sau pe cine Stie rãu.

De aceea este atat de insemnat lucru ca sã cunoastem pe acela care cunoaste mai bine adevãrul. Pe acela care pe langã cunoastere are si cea mai mare dragoste si milã fatã de noi, fatã de oricine care nu cunoaste si care doreste sã afle.

Nimeni pe lume nu este mai necesar pentru oameni decat cel care cunoaste si spune adevãrul cu dragoste de ei (Ioan 19, 35). Acesta a fost, este si va fi in primul rand Hristos. Apoi acei care vãd prin lumina Lui.

Si cum fericirea stã in primul rand in luminã, adicã in curãtie, in inteligentã, in constiintã, in Adevãr, – Hristos ne aratã si ne duce pe cea mai scurtã, mai directã si mai fericitã cale a le avea pe acestea.

Abia prin ele apoi noi ajungem la adevãrata fericire a inimii, a credintei, a dragostei, a Duhului. Fiindcã trebuie mai intai sã auzim apoi vom crede (Rom. 10, 17).

Mai intai vine invãtãtura apoi credinta. Mai intai Cuvantul apoi Duhul. Mai intai indrumarea apoi fapta.

Cã una este mai intai asta nu inseamnã cã a doua vine mult in urmã. Ci amandouã sant intai. Numai forma sub care noi putem arãta acest lucru este neandestulãtoare, dar nu avem alta.

Dumnezeu insã le-a binecuvantat pe amandouã si ele sant cele douã jumãtãti ale aceluiasi intreg.

Care este deci mai insemnatã, auzirea sau credinta? – fiecare este la fel de insemnatã, fiindcã Hristos este amandouã. Si Cuvantul si Duhul.

Ce este in Luminã, in primul rand: cãldura sau strãlucirea? Nu stim: – amandouã! Cãci din chiar clipa tasnirii luminii ea este amandouã: si strãlucirea si cãldura.

Hristos este la fel: si intelepciunea si puterea. El nu ne aratã numai niste cãrãri frumoase ci are si puterea sã ne ducã pe ele. El nu zice: iatã calea, mergeti pe ea! Ci zice: iatã, veniti dupã Mine, Eu sant cu voi ca sã vã port, sã vã ajut, sã vã inalt(Isaia 41, 10; Matei 28, 20).

Ati vãzut pe la rãspantiile drumurilor sau prin munti, stalpi care aratã drumuri spre diferite locuri si inãltimi?

Acesti stalpi aratã numai, dar nu duc spre ele. Aratã numai drumuri pe care ei nu merg niciodatã si pe care n-au puterea sã poarte pe nimeni. indeamnã spre inãltimi pe care ei n-au urcat niciodatã si pe care nu pot ajuta pe nimeni sã urce. Asa sant multi educatori: vorbesc despre virtuti pe care ei nu le au. Si invatã despre stãri pe care ei nu le-au trãit, si nu le stiu deloc.

Dar Hristos nu este asa.

El, Singurul, ne aratã, apoi ne ia si ne inaltã cu Sine, spre ceea ce ne porunceste sã devenim. El insusi Se face pentru noi un car ceresc si strãlucit, ca pentru Ilie la inãltarea lui spre cer.

Noi trebuie numai sã ne suim si sã rãmanem in El. Toatã lucrarea slãvitã a mergerii si inãltãrii noastre apoi, o face in intregime Hristos.

Cel ce l-a suit pe Ilie la cer nu era altul decat Hristos. Fiindcã nimeni nu s-a suit la cer in afarã de El (Ioan 3, 13). Carul vãzut de Elisei era numai forma dinafarã sub care Se arãta Hristos pentru ochii uimiti ai lui Elisei (2 amp. 2, 11), dar carul era Hristos.

Dupã cum Stanca din care Moise scotea apã pentru poporul insetat, era Hristos (Exod 17, 6; 1 Cor. 10, 4).

Dupã cum norul care a cãlãuzit si umbrea poporul pribegind prin pustiu ziua, sau focul care i-a cãlãuzit si ii incãlzea noaptea, era tot Hristos (Exod 13, 21-22). Dupã cum Cel care vorbise cu Avraam, cu Moise, cu toti prorocii, fusese tot Hristos (1 Petru 1, 10-12).

Cãci pe Tatãl si Dumnezeul Vesnic nimeni nu L-a vãzut; este cu neputintã vreunui om sã-L vadã (1 Timotei 6, 16). Ci numai Singurul Sãu Fiu de o Fiintã cu Tatãl, Singurul nostru Domn Iisus Hristos ni L-a fãcut cunoscut (Ioan 1, 18).

Hristos este Singurul Educator Desãvarsit. Si invãtãtura Lui este singura cale spre fericirea fiecãrui om, a fiecãrui popor si a fiecãrei generatii.

Hristos este Lumina si Rezolvarea fericitã a fiecãrei probleme, de orice fel si de orice mãrime.

Nu existã nici un intuneric din care El sã nu scoatã. Nici o trebuintã pe care El sã nu o implineascã.

Numai sã fie primitã indrumarea Lui si urmatã.

Slavã vesnicã tie IIsuse Doamne, tie care ai fost Inceputul oricãrei zidiri si Sfârșitul oricãrui lucru, slavã tie.

Te rugãm Indurã-Te de fiecare suflet care are nevoie de Lumina Ta si izbãveste-l din orice intuneric. indurã-Te mai ales de tineretul care are mai multã nevoie de Tine decat are de carte si de paine.

Indreaptã pe copiii nostri, pe bãietii si fetele poporului nostru si ai tuturor popoarelor spre Tine, Pãrintele, Educatorul si Duhovnicul Cel mai adevãrat decat toti, ca sã primeascã Lumina Ta.

Si fã-i s-o urmeze spre a afla nu numai drumul spre fericirea Ta, ci fericirea insãsi.

Iar nouã tuturor ajutã-ne sã nu le arãtãm numai drumul Tãu ci sã-i si atragem prin pilda noastrã, dupã noi, pe ei.

Ca sã ajungem cu totii la mantuirea Ta. Amin.

Traian Dorz – Cararea tineretii curate

CategoriiTineri
0 Shares