Iubiții mei,
iconomia mântuirii lui Hristos nu i-a cuprins doar pe oameni, ci întreaga creație a lui Dumnezeu. Pentru că substantivul compus οἰκονομία e format din substantivul οἶκος [icos], care înseamnă casă, și substantivul νόμος [nomos], care înseamnă lege, rânduială, pravilă.
Iar casa zidită de Dumnezeu e întreaga Lui creație, noi, oamenii,
fiind o parte din această creație a Lui. Căci Cel care a creat soarele, luna, stelele, oceanele, păsările, jivinele de tot felul, iarba și pietrele, ne-a creat și pe noi, oamenii, după chipul Său [Fac. 1, 27], pentru ca
să trăim în continuu spre asemănarea cu El [Mt. 5, 48].
Însă atunci când S-a întrupat pentru noi, Domnul S-a făcut chip al Său, ne spune Sfântul Maximos Mărturisitorul, pentru ca să călăuzească spre El Însuși întreaga Sa creație. Și El poate să călăuzească întreaga creație spre Sine pentru că „a unit cu Sine [, cu dumnezeirea Lui], în chip esențial, după ipostas [, la nivelul persoanei Sale], însăși firea noastră” umană. Și dacă a asumat firea noastră, El
a asumat legătura organică cu întreaga Sa creație.
Pentru că trupul Lui, luat din Prea Curata Fecioară Maria, conține elementele chimice existente peste tot în creația Sa.
Pentru că trupul uman conține bor, calciu, carbon, clor, crom, cobalt, cupru, germaniu, hidrogen, iod, fier, magneziu, nitrogen, oxigen, fosfor, potasiu, seleniu, sodiu, sulf, zinc. Dar conține și clorură, fosfat, sulfat, bicarbonat, cât și vitaminele A, D, E, K, B1, B2, niacină, B5, B6, B9, B12, biotină,C.
Trupul unui nou-născut conține 75% apă, iar creierul, plămânii, inima, ficații și rinichii unui om conțin cele mai multe țesuturi umede, ele având între 65 și 85% apă. Oasele noastre, deși sunt uscate, conțin și ele 31% apă.
Sângele din trupul nostru e 7% din greutatea pe care o avem. Iar un om adult, care are 70 de kilograme, are 4, 9 litri de sânge în trupul lui.
Și chiar dacă noi nu știm care e rolul fiecărui element pe care îl conține trupul nostru și, în definitiv, ce uzină vie e trupul nostru, noi suntem creați de Dumnezeu într-un mod foarte complex și cu elemente existente în toată creația Sa.
Iar Domnul, în umanitatea Sa, a preluat și elementele din care a creat întregul cosmos. Și când spun cosmos nu mă refer doar la planete și stele, la cerul de deasupra noastră, ci am în vedere cuvântul grecesc κόσμος [cosmos], care înseamnă lumea, creația în integralitatea Sa, adică tot ceea ce a creat Dumnezeu în cerul cu multe planete și stele și pe pământ.
Și Domnul, luând trupul nostru, întrupându-Se, „a împlinit ca om, cu fapta și cu adevărul, prin ascultarea neclăti[na]tă [față de Dumnezeu], toate câte, ca Dumnezeu, El Însuși le-a rânduit de mai înainte să se facă [de către om], realizând tot sfatul lui Dumnezeu și Tatăl în favoarea noastră”.
Iar prin aceasta înțelegem că iconomia/ lucrarea mântuitoare a Domnului Hristos pentru noi înseamnă că El a trăit în umanitatea Lui tot drumul îndumnezeirii noastre.
Tot drumul interior pe care noi trebuie să îl parcurgem pentru ca să ne sfințim viața.
Însă întruparea Domnului are consecințe mult mai vaste decât mântuirea noastră. Pentru că atunci când „ne-a unit pe noi cu noi înșine în Sine…ne-a arătat numai oameni…modelați cu totul după El și purtând nevătămat și cu totul neîntinat chipul Lui, neatins în niciun mod de vreo trăsătură a stricăciunii”, stricăciune pe care păcatul a adus-o în firea noastră. Și chipul Lui neîntinat înseamnă că Șia îndumnezeit umanitatea Lui.
Însă, întrupându-Se și îndumnezeindu-Și umanitatea Lui, Domnul Iisus Hristos „a unit în jurul Lui [și] între ele, în chip indisolubil [, de nedespărțit,] Raiul și lumea locuită, cerul și pământul, cele sensibile și cele inteligibile, ca unul ce avea simțire, suflet și minte ca noi”.
Pentru că El „a adunat toate în Sine” și „a arătat că toată creația este una”.
De aceea, la praznicul Nașterii Domnului i-am văzut pe Îngeri și pe oameni lăudându-L pe Dumnezeu ca un singur cor, pe când acum, la praznicul Botezului Domnului, îi vedem pe Îngeri slujind alături de Sfântul Ioannis Botezătorul, reprezentantul umanității, ca un singur cor.
Și atât Ioannis cât și Îngerii sunt plini de uimire și de evlavie sfântă, de cutremurare dumnezeiască în fața imensei Lui coborâri/ smerenii, până acolo că a intrat gol în apa Iordanisului și a fost botezat de către rob, ca și când Dumnezeu ar fi avut vreun păcat.
O cântare din ziua de 3 ianuarie ne spune amănuntul că Domnul S-a botezat gol în Iordanis:
„Se minunează tot sufletul gândind la a Ta înfricoșată rânduială, Cuvinte [al Tatălui]. Cum vrând să-i înnoiești pe toți, vii să intri gol în curgerile râului, Cel ce te îmbraci cu lumina [ca și cu o haină]”.
Dar El S-a botezat gol, pentru ca să îmbrace goliciunea noastră, sufletul și trupul nostru pustiite de păcat. A intrat în Iordanis pentru ca să ne îmbrace goliciunea noastră întru El, pentru ca să ne încălzim prin harul Lui și pentru ca prin acesta să ne lumineze pe noi.
Și ne-a spălat în Iordanis rușinea noastră, adică toate păcatele noastre.
Iar noi vedem foarte bine faptul că Dumnezeu Se folosește de elementele fundamentale ale lumii Sale, care fac parte și din trupul nostru, pentru ca să ne hrănească, să ne lumineze și să ne sfințească pe noi.
Dacă pâinea și vinul, în amestec cu apa, devin Trupul și Sângele Lui prin coborârea harului Treimii în cele 3 elemente materiale, astăzi vom sfinți apa, pentru ca să bem apă cu har și să ne curățim și să ne luminăm și să ne sfințim, noi și toate cele ale lumii Sale.
La Sfântul Maslu sfințim uleiul pentru ca să fie „spre tămăduire și spre izbăvirea de toată patima și întinăciunea trupului și a sufletului și de toată răutatea”.
Dar noi binecuvântăm și colivele și tot ce se împarte pentru cei adormiți ai noștri. Binecuvântăm și sfințim Cruci, Icoane, casele, mașinile, lucrurile, ogoarele, viile, livezile, pădurile, apele.
Pentru că toată creația s-a sfințit prin Hristos Cel întrupat și nu numai omul! Trupul omului și animalele și plantele și păsările și pământul sunt formate din aceleași elemente. Iar noi față de întreaga creație, față de întreg cosmosul, față de întreaga lume trebuie să fim responsabili.
Adică să protejăm aerul, apa, verdeața, pădurile, animalele, peștii, păsările, insectele și să nu le distrugem!
Să folosim hrana pe care ne-o oferă apele și ogoarele și pădurile și livezile în mod cuviincios și nu despotic!
Pentru că orice exploatare în exces sau orice distrugere se întoarce împotriva noastră.
Dacă ucidem pădurea, ne ucidem aerul, ucidem diversitatea de animale și de plante și de insecte din păduri, distrugem înfățișarea țării noastre.
Una e să vezi munți împăduriți, păduri cu arbori viguroși și cu multă răcoare, cu flori, cu insecte, cu păsărele, cu animale…și altceva e să vezi, cu dezolare, doar cioturi de arbori, doar pietre fără vegetație, doar locuri secătuite de viață.
Gunoaiele noastre din vacanțe și de la petreceri nu au ce căuta în râuri! Iar dacă tot mergem la munte, să mergem pentru liniște, pentru a ne relaxa mental și sufletește, pentru a contempla și nu pentru a polua!
Căci azi vom sfinți apa…și toți vrem apă bună, apă de calitate, apă de izvor. Pentru că vrem apă sănătoasă, apă care să ne facă bine.
Dar dacă vrem apă bună, trebuie să o păstrămcu grijă, pentru ca să Îi slujim lui Dumnezeu cu apa cea mai bună.
La fel, când facem Dumnezeiasca Liturghie, trebuie să slujim cu vinul cel mai bun și cu prescura cea mai bună și nu cu vin oțetit și cu pâine mucegăită sau uscată. Pentru că prin aceasta ne arătăm fără evlavie, fără atenție, indiferenți față de marile Taine ale lui Dumnezeu, în care El coboară slava Lui pentru ca să ne sfințească pe noi.
Pentru că așa cum Dumnezeu S-a smerit pe Sine și S-a făcut om, ca noi, afară de păcat, Dumnezeu Se smerește continuu în viața Bisericii,
dăruindu-ne nouă slava Lui prin apă, prin pâine, prin vin, prin ulei, prin binecuvântarea preoțească.
Pentru că sunt elemente fundamentale apa, pâinea (care conține sare), vinul, uleiul, dar, în același timp, sunt elemente smerite, umile, la îndemâna aproape a tuturora.
De oriunde în România poți cumpăra pâine, vin, ulei, iar izvoarele României au apă de calitate.
Pentru că Dumnezeu a ținut cont de sărăcia noastră și nu ne-a cerut să Îi aducem aur, veșminte, animale, păsări, flori, diverse obiecte scumpe la altar pentru slujire, ci ne cere lucrurile fundamentale, dar umile, pentru ca El să le umple de slava Lui.
Și ce e mai umil și mai pe toate drumurile la noi decât apa? Apa curge peste tot la noi, în comparație cu alte părți ale lumii, unde „1 miliard de oameni nu au acces la o apă potabilă”.
Dar la noi apa e din destul. Și apa, care e din destul, se face pentru noi azi o purtătoare de viață dumnezeiască, pentru că devine o sfântă apă, după ce o sfințim. O apă care se păstrează ani întregi aidoma după ce o sfințim, după m știți foartebine. Căci mulți avem și acum din Sfânta Aghiasmă Mare de anul trecut. O avem în sticlă sau în bidon până azi și ea e la fel de vie și de proaspătă ca atunci, ca și când timpul s-a oprit pe loc.
Și, cu adevărat, s-a oprit pe loc! Pentru că ea e plină de slava lui Dumnezeu cea veșnică, e plină de veșnicie.
Însă slava lui Dumnezeu coboară în apa noastră din marea milă a lui Dumnezeu față de noi.
Pentru ca noi…să retrăim Botezul Lui!
Și noi nu trăim Botezul Lui pe cale imaginativă. Nu ne imaginăm că suntem „acolo”, lângă Iordanis și „vedem” ceea ce ne spune Scriptura, ci noi retrăim Botezul Lui prin aceea că bem apa sfințită acum ca apă a Botezului Lui și ne umplem de curăția, de luminarea și de sfințirea ce ne vin prin ea. Pentru că noi simțim, pe măsura noastră duhovnicească, consecințele dumnezeiești ale gustării din apa aceasta.
Iar apa aceasta este „izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtarea puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească”. Tocmai de aceea și noi o bem cu evlavie și cu bucurie dumnezeiască, simțind în noi cum intră slava lui Dumnezeu, care ne curățește și ne luminează și ne sfințește pe noi.
Însă cum s-a petrecut Botezul Domnului?
„Atunci vine Iisus din Galilea la Iordanis, către Ioannis, [ca] să Se boteze de către el. Dar Ioannis încerca să-L împiedice pe El, zicând:
«Eu am nevoie să fiu botezat de către Tine, și Tu vii către mine?».
Și răspunzând, Iisus a zis către El:
«Lasă acum ! Căci astfel este potrivit nouă să împlinim toată dreptatea».
Atunci [Ioannis] Îl lasă pe El [să Se boteze]. Și Iisus, botezându-Se, a ieșit imediat din apă .
Și, iată, I s-au deschis Lui cerurile, și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu
coborând ca o porumbiță și venind peste El!
Și, iată, glas din ceruri, zicând: «Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în[tru] Care am binevoit »!” [Mt. 3, 13-17, BYZ].
Și Sfântul Marcos vorbește despre Botezul Domnului și ne spune că Iisus, după ce S-a botezat, „imediat ieșind din apă, a văzut cerurile împărțite, și Duhul, ca o porumbiță, coborând peste El ” [Mc. 1, 10, BYZ].
Sfântul Lucas ne spune: „Și venind în[tru] a se boteza tot poporul , și Iisus botezându-Se și rugându-Se, s-a deschis cerul și S-a coborât Duhul Sfânt [în] chip trupesc , ca o porumbiță peste El ” [Lc. 3, 21-22].
Iar Tatăl spune același lucru [Lc. 3, 22] ca și la Marcos [Mc. 1, 11] și la Matteos [Mt. 3, 17].
Și când Sfântul Lucas ne spune că Duhul Sfânt S-a coborât peste Domnul „în chip trupesc ”, nu vrea să ne spună că Sfântul Duh „S-a transformat” în porumbiță și a coborât și S-a pus pe capul Domnului, ca în filmele de la Hollywood, ci că în mod duhovnicește, în vedere extatică, Domnul L-a văzut pe Duhul Sfânt aidoma unei porumbițe.
Care arăta ca o porumbiță la trup, dar nu era porumbiță.
Pentru că Sfântul Lucas ne spune că Duhul Sfânt S-a coborât ca o porumbiță și nu că „S-a transformat” în porumbiță.
Căci Domnul, cu sufletul Lui omenesc, a văzut o vedere extatică a Duhului Sfânt după ce S-a botezat.
Și acest lucru e foarte important pentru noi!
Pentru că vederile extatice le avem după ce ne botezăm, după ce primim harul Preasfintei Treimi în noi înșine. Vedem lucruri dumnezeiești, de taină, numai după ce devenim mădulare vii ale lui Hristos prin Botez și crescând continuu în sfințenie.
Iar cerurile s-au deschis după Botezul și după rugăciunea Domnului, ni s-au deschis, pentru că Dumnezeul treimic S-a împăcat cu omul în umanitatea lui Hristos. Căci „Hristos Se naște trupește fără
de păcat și primește să suporte…nașterea din Botez, spre înfierea duhovnicească [cea] pentru noi”.
Fiindcă El a primit, mai întâi, să Se nască pentru noi trupește, pentru ca, mai apoi, prin Botezul Său, să Se nască pentru noi duhovnicește.
Pentru că numai astfel, noi, cei care ne naștem trupește, putem, prin Botez, „să ne facem fii ai lui Dumnezeu”
De aceea, iubiții mei, când vom bea apa pe care Dumnezeu o va sfinți prin noi, nevrednicii, să o bem fiind conștienți de faptul că prin această băutură sfântă ne retrăim propriul nostru Botez.
Prin apa aceasta ne întâlnim cu apa Botezului nostru, în care atunci am fost afundați cu totul. Dar acum, după Botez, vedem în ce ne-am afundat noi atunci, în ce sfințenie ne-am botezat noi în mod mistic.
Și pentru acest lucru să fim recunoscători Domnului în toată vremea și în tot ceasul!
Sfântul Ioannis Evanghelistul ne spune că Sfântul Ioannis Botezătorul a văzut și el, în mod extatic, coborârea Duhului peste Domnul.
Căci Botezătorul Domnului a mărturisit: „Am văzut Duhul coborând ca o porumbiță din cer , și a rămas peste El ” [In. 1, 32, BYZ].
Și când spune peste El, spune în El, căci Duhul Se odihnește din veci în Fiul.
Să se odihnească, așadar, iubiții mei, slava Preacuratei Treimi și în noi și în toată Biserica Lui, pentru ca să fim cu adevărat slujitorii Lui!
Căci fără a-I fi slujitori, nimeni dintre noi nu se poate mântui.
Să Îi slujim Lui totdeauna, în tot ceea ce facem, înăuntrul nostru, rugându-ne neîncetat Lui prin toate faptele bune și prin toată milostivirea.
Căci Lui I Se cuvine slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Dumnezeului nostru treimic, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
Pr Dr Dorin Octavian Piciorus – Praedicationes vol 11
