- Fratele meu, nenorocirea cea mai mare nu este să cazi în păcate, ci să nu te mai ridici.
- Suflarea de viață este harul îndumnezeitor, o contopire cu Dumnezeu, o comuniune cu Dumnezeu.
- Inima este locul central al harului dumnezeiesc; acolo se găsesc izvoarele vieții, dar, vai, acolo, diavolul și-a pus și el sămânța lui.
Șarpele a semănat sămânța îndoielii și a tăgăduirii, încercând de a lua locul lui Dumnezeu („Veți fi ca niște dumnezei, cunoscând binele și răul – a zis diavolul”), făcând din inimă un sălaș al răului, căci spune Domnul nostru Iisus Hristos: din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterele, desfrâul, furtișagul, mărturiile mincinoase, hula – și acestea sunt care spurcă pe om.
Căderea lui Lucifer (a diavolului) a fost din pricina mândriei, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Episcopul să nu fie de curând botezat, ca nu cumva, trufindu-se, să cadă în osânda diavolului” (Timotei 3: 6).- Deci trufia a fost căderea diavolului.
- Spune Mântuitorul: văzut-am pe satana ca un fulger căzând din cer; iar Prorocul Isaia spune: „Cum ai căzut tu din cer, stea strălucitoare, fecior al dimineții, cum ai fost aruncat la pământ tu, urâtor de neamuri…”
Trei sunt uriașii care ne ucid sufletul:
- 1.Uitarea de Dumnezeu,
- 2.Neștiința sau ignoranța, cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.
- Păcatul principal, propriu-zis, atacă mai întâi inteligența umană, omul nu se mai înțelege pe sine în Originea sa, care este Dumnezeu.
- Deci nu-și mai cunoaște originea. Asta-i ignoranța cea mai gravă.
3. Lenea. Cât de viteaz este omul și cât de neobosit în a cuceri natura, ca și cum natura ar fi un câmp de pradă și adună săracul om zi și noapte, aproape că nu mai are odihnă deloc – și cât e de leneș când e vorba de mântuire, de salvarea și de demnitatea lui!
Vezi cum acești trei uriași ucid sufletul?- Fragment din cartea –DUHOVNICUL CĂTRE UCENICUL SĂU
CategoriiDUHOVNICUL CĂTRE UCENICUL SĂU
