Imaginile din Capitoliul american nu pot fi înțelese doar drept o etapă violentă, anarhică, a unui conflict politic dintre două partide și doi oameni.

Ele ilustrează, în profunzime, oricât de grotești sunt, gradul de eroziune a practicii democratice, a instituțiilor ei fundamentale, precum justiția sau presa.

Dacă mai punem la socoteală jocurile politice inacceptabile ale serviciilor secrete, presiunea mediului de afaceri, partizanatul marilor concerne ale erei digitale, culminând în transformarea unui ofertant de servicii în jucător asumat („mediul este mesajul” al lui McLuhan este reconfirmat din plin), politizarea excesivă și continuă, de la fotbal la cinema și de la educație la ecologie sau sănătate – avem o imagine a unei lumi care în mod evident și-a pierdut busola.

Mai exact: căreia i s-a furat busola sau care a fost stricată prin magnetizări false.

De decenii, în America, dar nu numai, ideea de progres a otrăvit sistematic totul: viață de familie, orizont de cunoaștere, raporturi de muncă, poziționări sociale în ansamblu.

Modernitatea s-a supraevaluat, crezând că poate schimba totul și pe toți: modul cum venim pe lume, genul, legăturile de iubire, culorile cerului, chiar însăși moartea.

Trufia de a duce pe om spre „noi culmi de civilizație și progres” s-a tradus, deloc întâmplător, în mecanisme similare dictaturilor dar și democrațiilor, ceea ce arată esența totalitară a oricărei construcții apăsat omenești din care Dumnezeu este fie evacuat cu violență, fie în care este integrat cu perfidie.

Să nu ne mirăm că am ajuns, de atâta civilizație și progres, la manifestări rudimentare, la explozii viscerale, la asasinate în efigie și la ură.

În ultimele luni, America a fost măturată de protestul celor de culoare, aprins și mai ales întreținut artificial, tolerat juridic și încurajat cultural. Acum este rândul albilor.

Asta se întâmplă când dreptul la diferență este adulat în detrimentul obligației la discernământ, singurul care alimentează loialitatea autentică.

În rest, partizanate, interese, contre, planuri, inginerii sociale.

Pe scurt: mizerii.

În ceea ce ne privește, ca europeni și români, dacă în cea mai avansată democrație a lumii a încolțit neîncrederea, tradusă inclusiv și prin vandalism, atunci viitorul nostru comun este serios pus sub semnul întrebării.

Ca și cum pandemia nu ar fi fost suficientă, turnura politică a anului 2020 și, iată, a celui abia început, ne dă motive întemeiate de frică.

Dacă pentru molimă o să avem vaccin, pentru deriva cealaltă ne trebuie o corectură generațională, pe termen mediu și lung.


God bless the world!

Pr Radu Preda

Sursa: https://www.facebook.com/radu.preda.581

close

Abonează-te la Newsletter

Vei primi cele mai recente articole cu sfaturi și învățături creștine direct pe email.

CategoriiPr Radu Preda
0 Shares