Iubiti frati si surori, istoria Bisericii cunoaste foarte multe exemple ale ocrotirii deosebite si ale aju­torului, pe care Maica Domnului le-a aratat in general, cate unui popor sau unui oras intreg si, in special, cres­tinilor iubitori de Dumnezeu. Acoperamantul Impara­tesei Ceresti s-a intins indeosebi peste Biserica grecilor, ce aveau capitala la Bizant – Constantinopol, peste Sfantul Munte Athos si vietuitorii lui – sfintii calugari, si peste Pamantul nostru rusesc – cand stramosii nostri se distingeau prin buna cuviinta si evlavie, prin cre­dinta tare si adanca. Despre exemplele acestei ocrotiri nu vom vorbi acum, insa ele sunt foarte mangaietoare si pretioase pentru toti si in toata vremea.

Acoperamantul Preasfintei Stapanei noastre, Nascatoarea de Dumnezeu, ne invata sa avem nadejde vie Bild169-1si tare in Pronia lui Dumnezeu si in mijlocirea ei plina de mila si atotputernica, indreptata catre noi. Acoperamantul ei ne incredinteaza in mod graitor ca toata viata noastra se afla sub influenta si lucrarea bi­nefacatoare si mantuitoare pentru noi ale Proniei celei de sus, ne incredinteaza ca Preacurata Fecioara, la fel ca toti sfintii, este prezenta in viata noastra, izbavindu-ne de mari rele si nenorociri, si trimitandu-ne de sus binecuvantare si ajutor ceresc.

Acoperamantul Maicii Domnului si al sfintilor ni se arata in chip diferit. Ni se arata prin daruirea buna­tatilor pamantesti, prin pazirea vietii noastre si prin nenumaratele binefaceri, ce se revarsa fara incetare asupra noastra de la Dumnezeu, insuflandu-ne sa-L iubim, sa-I multumim si sa-L slavim din toata inima si din tot sufletul. Ni se arata chiar in necazurile si neno­rocirile noastre, care ne invata sa rabdam, sa nadaj­duim in Dumnezeu si sa ne lasam in voia Lui cea intru-tot-sfanta. Si, in sfarsit, ni se arata in ajutorul cel mai presus de fire. E drept, dupa originea lor, toate lucrarile acestea sunt lucrarile Proniei lui Dumnezeu si izvorasc din Dumnezeu, Care, fiind Singurul Stapan Atotputernic si Preabun al lumii, toate le carmuieste si pentru toti este Izvor nesecat al tuturor bunatatilor, sufletesti si trupesti. Dar, cand revarsa asupra noastra nespusele daruri ale milelor si indurarilor, Domnul lucreaza prin uneltele harului, alese special pentru aceasta.

El a proslavit cetele sfintilor Sai, care, fiind plini de har, revarsa harul din belsug tuturor celor ce cer si se roaga. Totusi, asa cum in lumea vazuta toate stelele revarsa una si aceeasi lumina, dar nu in aceeasi ma­sura, asa si in lumea duhovniceasca, toti sfintii prea­mariti si proslaviti de Dumnezeu pot darui harul lui Dumnezeu celorlalti, dar nu in aceeasi masura. Maica Domnului, fiind mai presus decat toti sfintii, mai cin­stita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, este cea dintai Mijlocitoare, dupa Iisus Hristos, pentru noi inaintea lui Dumnezeu, si cea din­tai, care daruieste daruri binecuvantate tuturor celor ce le cauta.

Nimeni din cei ce alearga la Tine nu iese rusi­nat, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara; ci cerand dar bun, primeste daruirea catre cererea cea de folos

– asa crede si invata Sfanta Biserica.

Insa, ca acest Izvor nesecat al tuturor bunatatilor, duhovnicesti si trupesti, sa fie deschis totdeauna pen­tru noi, ca noi sa fim totdeauna vrednici de Acopera­mantul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, trebuie sa ne straduim din rasputeri sa pazim si, pe cat va fi cu putinta, sa intarim legatura noastra launtrica cu ea. Cu cat mai stransa va fi legatura duhovniceasca intre noi si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, cu cat mai puternica va fi legatura noastra launtrica cu ea, cu atat mai mult si mai des ne vom bucura de atotputernicul ei Acoperamant si vom primi de la ea mari mile. Dar ce masuri, vom fi intrebati, trebuie sa luam pentru a pazi si a intari aceasta legatura duhovniceasca cu Imparateasa Cereasca? – Aceleasi masuri, care ajuta la apropierea dintre oameni si intaresc legaturile de prie­tenie intre ei.

In viata obisnuita de zi cu zi, mai mult decat orice, ii apropie pe oameni revederile dese, discutiile ziditoare, schimbul de ganduri si simtaminte. Aceleasi lucruri sunt necesare si pentru pazirea si intarirea legaturii noastre launtrice cu Maica Domnului. inchinare-credincioasa-maica-domnuluiDe aceea, adresarile dese in rugaciune catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, si contemplarea plina de evlavie a acelei maretii, ce o inalta deasupra tuturor fiintelor pamantesti si ceresti – sunt cele dintai conditii spre a pazi si a spori legatura noastra duhovniceasca cu ea. Stim ca multi sfinti nevoitori prin rugaciune neincetata catre Preasfanta Fecioara Maria au izbutit sa intre in legaturi filiale desavarsite cu ea, atat de apro­piate, incat s-au invrednicit sa fie vizitati in chip vazut de aceasta, cum li s-a intamplat, de exemplu, Sfantului Grigorie al Neo-Cezareei, Cuviosului Serghie de Radonej, Cuviosului Serafim de Sarov si multor, multor altora. Sa ne straduim si noi, iubiti frati si surori, cat mai des cu putinta si mai sarguincios sa alergam cu rugaciuni catre Cereasca noastra Imparateasa. Daca in indeletni­cirile noastre obisnuite ne sunt cu neputinta rugaciu­nile indelungi, pe care le savarseau marii Nevoitori, atunci cele mai scurte si savarsite cu atentie – intotdeauna vor fi cu putinta.

Cine si ce ne va putea impiedica sa citim la pra­vila de dimineata si de seara, cu osardie, cu dragoste si evlavie cateva rugaciuni catre Maica Domnului? Cine si ce ne va putea impiedica sa mergem la slujbele bisericesti, indeosebi in zilele de sarbatori si duminici ca, lepadand toate grijile lumesti, sa ne indreptam cu rugaminti osardnice catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu? Sa ne straduim sa sporim rugaciunile noastre catre Imparateasa Cereasca – atat pe cele de acasa, cat si pe cele obstesti. Un exemplu bun de urmat sa ne fie in aceasta privinta binecredinciosii nostri inaintasi, care nu numai la vreme de necaz, ci in toata vremea se indreptau cu rugaminti osardnice catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si de multe ori primeau de la ea ajutor minunat si mai presus de fire. Nici pe noi nu ne va lasa sa pierim, ci totdeauna ne va ajuta si ne va mantui, de vom alerga la ea mai des si cu mai multa insufletire, strigand si suspinand din inima.

Sa ne amintim, totusi, iubiti frati si surori, ca nici in viata noastra obisnuita revederile dese si discutiile vii nu alcatuiesc singura conditie a sporirii cunoasterii si apropierii dintre oameni. Cel mai mult ii apropie pe oameni si intaresc legatura Pokrov Presvete Bogorodice 1de prietenie intre ei unita­tea de idei, indeletnicirile, ostenelile si placerile co­mune, asemanarea firilor si a viziunii asupra lucrurilor. Asadar, un alt mijloc important pentru sustinerea si intarirea legaturii dorite de noi si a comuniunii reli­gioase cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu consta in a avea aceleasi deprinderi cu aceasta in ceea ce pri­veste virtutea si a urma insusirile ei cele asemenea cu Dumnezeu.

Minunate si multe la numar sunt aceste insusiri; nu exista virtute, in privinta careia Maica Domnului nostru sa nu fie cel mai inalt model. Tot ceea ce stim despre ea din sfintele carti si traditia bisericeasca, totul este vrednic de urmat. Daca vom dori sa dobandim credinta in Domnul Dumnezeu si lasarea in voia Lui cea sfanta, daca vom dori sa invatam rabdarea, daca vom dori smerenia crestina sau curatia si fecioria duhovniceasca – in toate aceste cazuri va trebui sa cautam la Preacurata Fecioara Maria si sa imprumutam din viata ei reguli pentru viata si purtarea noastra.

Nazuinta ei neintrerupta catre Dumnezeu, des­prinderea ei neincetata de pamant si urcusul ei spre cer reprezinta trasaturi caracteristice ale vietii paman­testi a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Ca prunca de trei ani a fost dusa la templu pentru buna crestere, si acolo, departe de toate smintelile lumii, a petrecut in neincetata rugaciune si in citirea Cuvantului lui Dumnezeu. Cu atentie si dragoste s-a deprins cu aceste nevointe ale bunei credinte Preasfanta Fecioara Maria, si a urcat pe culmea de neatins a sfinteniei si a desavar­sirii morale, astfel incat s-a invrednicit a deveni Maica Fiului lui Dumnezeu. Si dupa chinurile de pe cruce ale Mantuitorului, dupa Invierea si Inaltarea Lui, Preacurata Maica a lui Dumnezeu si-a dorit mai mult decat orice un singur lucru – sa se mute mai degrab de pe pamant la cer, spre a se uni acolo pentru totdeauna cu dumne­zeiescul ei Fiu. Iata, asadar, iubiti frati si surori, cat de important este pentru noi sa imprumutam de la Maica Domnului aceasta desprindere de Sacred Belt – 20th c. Vatopaidi Monasterypamant, aceasta na­zuinta catre Patria Cereasca, aceasta cugetare la cele sfinte prin rugaciune si aceasta dragoste sincera pentru Domnul Iisus Hristos!

Cu durere trebuie sa spunem si sa recunoastem ca astazi evlavia noastra crestina a inceput sa slabeasca tot mai mult, si ca nepasarea fata de tot ceea ce invata Iisus Hristos in Evanghelia Sa a inceput sa sporeasca. Desertaciunea neincetata, grijile pentru nevoile, con­fortul si placerile vietii pamantesti atrag toata atentia noastra, de parca am trai pe pamant in veci; insa aceasta este calea pierzarii. Sa cautam mai des, iubiti frati si surori, la chipul luminos al Imparatesei Ceresti si sa ne amintim mai des de viata ei cea sfanta. Sa ne straduim totdeauna sa urmam trasaturile sufletului ei, cele asemenea cu Dumnezeu. Sa ne fie si in aceasta pri­vinta exemplu bun de urmat binecredinciosii nostri in­aintasi, care se distingeau prin evlavie crestina sincera si prin dragoste fata de sfanta si dreptslavitoarea cre­dinta. De vom nazui si noi, asemenea lor, cu sinceritate si cu toata puterea spre evlavie si sfintenie, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu ne va lua cu dragoste sub Acoperamantul ei si in tot ce este bun ne va da ajutor.

Anul 1960

Arhimandrit Chiril (Pavlov)-Lauda Maicii Domnului, Editura Egumenita

CategoriiFără categorie
0 Shares