A

ANTIMODERN (legat de dilemele tânărului bogat din Evanghelia de mâine)

Să te declari antimodern nu înseamnă, dacă ești în posesia definiției culturale a modernității ca atare, că poți fi, automat, acuzat de:

  • ignoranță
  • fanatism
  • paseism
  • fascism
  • rasism
  • sexism etc.
    Dacă ești un apărător al modernității, măcar și retoric, trebuie să faci dovada palpabilă că:
  • admiți diversitatea opiniilor
  • nu ai naivitatea unei lecturi adamice a modernității (ca și cum înaintea ei nu a fost nimic bun)
  • accepți criticile la adresa unor defecte evidente
  • gândești că pot exista alternative etc.

  • Pentru a nu devia în egolatrie, în dictatura unei singure opinii, modernitatea se bazează, la propriu, pe antimoderni, pe acea categorie de oameni care nu văd fatalist mersul istoriei, care prețuiesc achizițiile pozitive ale timpurilor din urmă, care știu că nu ne putem juca deloc cu drepturile omului, dar care au toată întemeierea juridică și morală să chestioneze modul cum unii și alții trăiesc modernitatea.
  • În fine, este obositor să fii contemporan cu cei care beneficiază doar de pojghița progresului, dar care nu au habar de hăul care se deschide la câțiva centimetri sub picioarele lor.

  • Cu acest hău, de natură preponderent sufletească, are de a face zilnic Biserica lui Hristos. Reparațiile și reviziile spirituale sunt parte copleșitoare a muncii pastorale (dacă o practici serios).
  • A fi modern nu reprezintă nicio garanție sau asigurare în fața marilor întrebari la care Biserica dă răspunsuri catalogate de papagalii junglei globale drept antimoderne, acuzând.
  • Da, modernitatea are nevoie ca de aer de critici. Tocmai lipsa lor sau cenzurarea prezenței acestora ne-a adus în halul în care suntem.

  • Așadar, să fim măcar și din când în când antimoderni. Face sigur bine la modernitate.
    Sus să avem inimile!
  • Pr RaduPreda
CategoriiPr Radu Preda
0 Shares