Domnul ne-a dezvăluit cauza, dar noi închidem ochii si nu vedem, ne astupăm urechile si nu auzim.
Cauza o găsim cercetând Sfânta Scriptură. Zice Domnul: „Peste cei blânzi si smeriti cu inima voi veghea“. „Domnul celor mândri li se împotriveste, iar celor smeriti le dăruieste harul Său“.
Dacă eram blânzi si smeriti cu inima, ne-ar fi vegheat si pe noi Domnul, precum a vegheat-o pe Sfânta Fecioară, Maica Domnului, pe smeritii prooroci, apostoli, mucenici, cuviosi si pe toti sfintii.
Însă pentru că nu vede smerenie si blândete, îsi întoarce fata Sa de la noi. Pentru că vede mândrie în noi, nu numai că nu ne ajută, dar ne si războieste: „Domnul, celor mândri, le stă împotrivă“.
Dacă am fi avut dragoste sinceră, neprihănită si curată, Domnul nu numai că ne-ar fi vegheat mereu, nu numai că ne-ar fi ajutat, dar ar fi rămas pururea împreună cu noi, căci „Dumnezeu este iubire si cel ce rămâne în iubire în Dumnezeu rămâne si Dumnezeu rămâne întru el“.
Dacă vrem si ne hotărâm să pornim război împotriva vrăjmasilor văzuti si nevăzuti si să iesim învingători, după ce mai întâi ne vom trezi din somnul nepăsării, după ce ne vom pocăi, vom plânge si vom cere iertare de la Preamilostivul Dumnezeu pentru timpul pretios pe care l-am petrecut în nepăsare si trândăvie.
Să ne îmbrăcăm, atunci, cu armele luminii, armele credintei, îndeosebi cu cele trei arme puternice si nebiruite, ale credintei, ale nădejdii și ale dragostei si fiti siguri că vom învinge.
Să nu ne fie frică, ci, cu curaj, bărbătie si tărie sufletească, să-i atacăm pe vrăjmasii văzuti si nevăzuti, avându-L împreună-luptător, aliat si ajutor pe Însusi Dumnezeu.
Atunci când Dumnezeu este cu noi, nimeni nu poate fi împotriva noastră.
Vrăjmasii nostri, cu ajutorul lui Dumnezeu, vor fi nimiciti, vor slăbi si la urmă vor dispărea.
Să cugetăm bine, dragii mei, ostasii cărui Împărat suntem? Fiii cărui Tată? Pe care Împărat Îl
mostenim? A cărui bogătie? Ale cui răsplăti? (Dacă ne luptăm vitejeste si învingem).
A cui slavă?
A cui cinste?
A cui bucurie?
A cui fericire?
Locuitorii cărei tări vom fi? Cu care îngeri, prooroci, apostoli, mucenici si sfinti vom locui?
Cine ne va încununa în Ierusalimul ceresc când vom lupta bine până la sfârsit si ne vom dovedi învingători?
Cine va glăsui către noi: „VeniTi, binecuvântatii Tatălui Meu, să mosteniti Împărătia Mea, pregătită vouă din veac“?
Dacă vom cugeta bine la toate acestea, va fi de-ajuns să ne trezească, să depărteze de la noi toată nepăsarea si să ne facă tari si viteji precum leii.
Asadar, înainte, iubitii mei!
Să ne aruncăm în lupta împotriva păcatului si a vrăjmasilor văzuti si nevăzuti. Să lupte fiecare câte putin, acolo unde a fost ales si unde se găseste.
Monahii din pustie, din schituri si mănăstiri, să lupte prin rugăciune, post si priveghere. Iar câti sunt în stare „să-i învete pe ceilalti“, să meargă în lume, să lupte, nu după voia lor, ci după voia si cunoștința părintilor lor duhovnici.
Propovăduitorii si duhovnicii, răspânditi prin lume, ca apostolii, în orase si comune, să predice si să spovedească.
Preotii, în parohiile lor. Dascălii în scolile lor catehetice si în sălile de curs.
Fiecare să se lupte singur acolo unde se află si să-i lovească pe vrăjmasi, si să fim toti uniti si legați cu legătura dragostei crestine frătesti.
Vom învinge, cu ajutorul si harul Stăpânului, Întemeietorului si Dătătorului credintei noastre,
Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvin slava, cinstea, închinăciunea, puterea si mărirea, acum și pururea si în vecii vecilor. Amin.
Deviza noastră să fie:
„Să învie Dumnezeu si să se risipească vrăjmasii Lui.
Precum piere fumul, precum se topeste ceara de la faTa focului“.
„Cu noi este Dumnezeu, întelegeti neamuri si vă plecati, căci cu noi este Dumnezeu“.
„Că iarăsi de veti putea si iarăsi veti fi biruiti, căci cu noi este Dumnezeu“.
Cu dragoste frătească întru Hristos si urări din adâncul inimii,
cel mai mic între ieromonahi,
Arhimandrit Filothei Zervakos
