Ne-am învățat (oare?) să fim niște plângăcioși/ fricoși? Creștinului îi stă în fire să fie plin de nădejde și curajos!
Așadar, să ne venim în fire și șarpele gândului nefast al fricii să-l alungăm de la noi cu dumnezeiescul gând: în El pot să mă biruiesc și să izbândesc în toate, fii mie sprijinitor și „cap învierii” mele, Doamne!
Curajul și nădejdea vine din faptul că în mintea și în inima noastră am adunat semnele iubirii, ale ajutorului lui Dumnezeu și al oamenilor care ne încredințează că vom putea răzbi, că vom izbuti… trebuie doar să-I cerem și să aducem din adâncul memoriei aceste argumente ale nădejdii și ale curajului pentru ca noi, în noi înșine să ne trezim dis de dimineață și miresme să aducem Domnului, roua iubirii noastre celei slujitoare.
Când curajul stăpânește inima noastră, pornim în toate căile vieții cu nădejde și cu credință că vom izbuti.
Și așa este! El a murit și noi am înviat, mărturisind Învierea Lui și zicând: Hristos a înviat, cu moartea pe moarte călcând!
Când lumina Învierii Sale a strălucit peste întunericul minții noastre, am auzit ecoul cuvintelor: lucrează pământul să dea grâu, caută pe culmi vița de vie și pe altarul inimii vei primi Pâinea Cuvântului lui Dumnezeu și Sângele Lui cel curățitor, care spală cămașă mirelui gătit de nunta cea veșnică!
Așa că avem pământul, îl vom lucra și ne va dărui Pâinea care întărește trupul nostru și Vinul care veselește inima cea nouă, înnoită din suflarea Duhului celui Sfânt…, iar noi ca niște fluiere ale Duhului vom cânta mereu: Hristos a înviat! să zicem fraților și celor ce ne urăsc pe noi și așa să strigăm: ne-ai ridicat din moarte și am înviat, Stăpâne Doamne, cu Tine vom birui!
Orice ar fi, să nu uităm să învățăm pe fii noștri Cuvântul, să iubim pe străini și pe cei de aproape și să aducem tuturor Pâinea veseliei, după zilele Pâinii lacrimilor noastre! căci la acel Altar va sluji Hristos întărire și însănătoșire, întărindu-ne în convingerea certă: iată, avem Om!
Suntem încredințați că am izbutit în încercarea noastră (așa vreau să o luăm, nu ca pedeapsă!) și că ea e semnul iubirii Tale!
Nimic nu ne va despărți de iubirea Ta, chiar dacă lumea cu duhurile ei ne va vântura neîncetat!
Știu că vom birui!
Căci cei care nu învinuiesc și nici nu se deprind cu scuza, cu adevărat vor birui și vor rodi iubire întru răbdare!
Fiți încredințați, dacă Hristos a înviat și noi vom învia și vom birui în toate!
Căci suntem fii nădejdii și ai curajului creștin și deplin responsabili pentru cel de lângă noi și pentru toți și pentru toate!
Pr. Ioan Chirilă
Sursa: Facebook.com
