Odihna este lucrarea cea mai dorită și mai minunată pentru noi
Un părinte filocalic ne învață că fiecare ființă caută și-și găsește odihna în activitatea sa cea mai bună.
Așadar, odihna nu este lene, nu este inerție, ci trăirea în lucrarea cea mai bună pentru noi, cea mai folositoare pentru noi.
De aceea nu ne odihnim când stăm la televizor, pentru că aceasta este o lucrare foarte păguboasă pentru noi. Și vom vedea câte gânduri pătrund pe acolo și cât de dăunător este acest „canal” pentru viața noastră.
Nu ne dăm seama, dar este. Nu mă refer doar la faptul că este dăunător pentru
creier, că ne radiază etc., ci e cumplit de dăunător pentru că ne desparte de Dumnezeu.
Pur și simplu „nu mai încape” și Dumnezeu pe acel fotoliu. Deși sunt și credincioși
care „se roagă” pentru eroina principală, de exemplu, când aceasta trece prin necaz.
Ba chiar, dacă au mătănii din astea mici la mână, le învârt cu viteză cât timp stau cu „inima la gură” de emoție.
Vă dau un exemplu foarte dureros, pe care l-am dat de mai multe ori: o doamnă urmărea un serial cu multă pasiune.
Într-o seară, în timpul unui episod în care eroina își pierde sau îi este furat copilul iar telespectatoarea noastră plângea de mila ei, sună la ușă o vecină care îi cere un
piramidon pentru copilul ei care făcuse febră.
La care, înlăcrimata noastră îi răspunde: „Lasă-mă acum, vino după ce se termină filmul”.
E limpede că, pentru ea, copilul din film, copilul fictiv, era mult mai important decât copilul viu al vecinei, care putea să aștepte până se termină episodul.
Așadar, avem nevoie să realizăm că odihna este o activitate, că omul este o ființă lucrătoare, ca Dumnezeu Care, cum spune Mântuitorul, și acum lucrează.
Iar omul se odihnește în lucrarea lui cea mai înaltă care este și cea mai bună, și cea mai frumoasă, și anume unirea minții cu Dumnezeu în inima sa.
Dar, insist, ca să pornim pe această cale este nevoie să-i urâm pe dușmanii acestei odihne și să ne lepădăm de ei.
Cine sunt aceștia? Gândurile.
Maica Siluana Vlad – Cum să ne aflam odihna de la ganduri