L

La vremuri de criză, soluții pe măsură

Recentul comunicat al Sinodului Bisericii Ortodoxe a Greciei a trezit emoții întemeiate, a produs confuzie și, pe alocuri, chiar sminteală.

Nu avea cum să fie altfel.

Cum să fii prezent când măsurile împotriva pandemiei te forțează să fii, de fapt, absent?

Biserica fără credincioși este la fel de nefuncțională și necredibilă precum statul fără cetățeni sau, și mai profan, afacerea fără mușterii.

Desigur, situația este nouă pentru majoritatea dintre noi, mai ales pentru cei care, tineri, nu au făcut experiența persecuției comuniste și nu au suferit de ceea ce am numit trauma post-liturgică.

Trăim, cum spune și proverbul chinez, vremuri (foarte) interesante. Anul 2020 va rămâne fără îndoială în memoria colectivă. Și nu doar din perspectivă creștină.

Jumătate din populația planetei este consemnată la domiciliu, obligată la o pauză care durează de cel puțin două săptămâni. Indiferent de credință, meserie, statut social, milioane de oameni sunt obligați să accepte că cel mai eficient tratament împotriva lui COVID 19 este să nu fii infectat de el.

Desigur, mediile academice din domeniu nu sunt unanime în legătură cu măsurile luate, ceea ce este bine.

Dar până se fie virusologii unanimi, nouă, simplilor muritori, nu ne rămân alternative. Stăm acasă.


Acum, înapoi la decizia fraților greci, ar fi de spus câteva lucruri spre limpezire și liniștire: nu se “amână” Paștile, ci se forțează nițel măsurile de prevenție prin stabilirea unei date, 26/27 mai, la care să aibă loc ceea ce, dacă totul ar fi fost în regulă, ar fi trebuit să se petreacă pe 18/19 aprilie.

Da, este o inovație, dar pe măsura vremurilor de excepție pe care le trăim.

Sfârșitul praznicului este luat ca ocazie de a sărbători public, cu poporul, ceea ce, liturgic, s-a consumat oricum, dar fără credincioși.

Este exact ce fac și eu la parohie: fluxul liturgic curge, chiar dacă nu are martori.

Câtă durere, neputință, tristețe și chiar mânie – nimeni nu poate înțelege ce se consumă în altarul unei biserici goale.

Nu, nu este pedeapsa lui Dumnezeu, ci proba loialității noastre, a slujitorilor Lui și, de la distanță, fiecare în casa lui, a enoriașilor. O încercare.


Sus să avem inimile!


Părintele Radu

Sursa: https://www.facebook.com/radu.preda.581

CategoriiPr Radu Preda
34 Shares