Îngerul le-a zis Femeilor Mironosițe, care au venit la Mormântul Domnului: „Nu vă temeți!” (Luca 2, 10).

La rândul Său, Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, a rostit de nenumărate ori îndemnul: „Nu vă temeți!”: „[ucenicii] au văzut pe Iisus umblând pe apă și apropiindu-Se de corabie, ei s-au înfricoșat. Iar El le-a zis: «Îndrăzniți! Eu sunt; nu vă temeți!»” (Ioan 6, 19-20); „Sculați-vă și nu vă temeți!” (Matei 17, 7);  „Atunci Iisus le-a zis [femeilor]: «Nu vă temeți. Duceți-vă și vestiți fraților Mei, ca să meargă în Galileea, și acolo mă vor vedea.»” (Matei 28, 10).
„Îndrăzniți! Eu am biruit lumea.” (Ioan 16, 33), a mai spus Iisus.

Frica vine din slaba credință: „ «De ce vă este frică, puțin credincioșilor?» S-a sculat atunci, a certat vânturile și marea și s-a făcut liniște deplină.” (Matei 8, 26); „[Petru] văzând vântul puternic, s-a înfricoșat și, începând să se scufunde, a strigat, zicând: «Doamne, scapă-mă!»” (Matei 14, 30).


Așadar, bunul creștin, cunoscând lucrarea protectoare/harică a lui Dumnezeu în viața sa, nu ar trebui să se teamă și nici să le transmită propriilor copii această emoție negativă: „Unde este sfințenie, acolo este și curaj.” (Sfântul Ioan Gură de Aur).


Cât privește perioada pe care o traversăm, este important să conștientizăm că starea de spirit a fiecăruia dintre noi este foarte importantă.

Oamenii de știință au descoperit că, într-o boală, 50% este starea organică, iar 50%, starea psihică.

Există oameni care, atunci când au aflat că au cancer, au fost dărâmați de vestea primită și, nereușind să privească cu optimism și cu speranță, au abandonat lupta cu boala necruțătoare.

Ati auzit de „EXPERIMENTUL LUI AVICENNA” și nu știati ce înseamnă? Îți spunem noi!

Marele savant al antichității a lăsat împreună în aceeași curte, într-un perimetru restrâns, un miel și un lup și le-a observat comportamentul timp de mai multe zile. Tot ceea ce despărțea mielul de lup era un gard din lemn, cu ochiuri potrivit de mari, care permitea vizibilitatea în ambele sensuri, suficient de înalt și de solid ca să nu poată fi escaladat sau distrus de către lup.

Cu toate că nu putea ajunge în imediata apropiere a mielului, lupul a mârâit, a urlat, a pândit, s-a ascuns, a scormonit pământul de sub gard, a încercat să se cațere, a tras cu dinții de gard.

Niciuna dintre acțiunile lupului nu și-a atins ținta.

Cu toate acestea, după o saptămână, mielul a murit în ciuda faptului că, la debutul experimentului, era sănătos. Teama justificată sau nu, că la un moment dat lupul va trece dincoace de gard l-a pus în imposibilitate pe miel să mănânce, să bea apă, să se odihnească.

Pe acest fond s-a produs o creștere a nivelului de stres, greu de suportat, iar stresul ridicat a cauzat în cele din urmă decesul mielului.

Proliferarea virusului Covid-19 este, în acest context, un prilej de verificare și întărire în credință. Atitudinea de discernământ a creștinului în fața sa, ca de altfel în fața tuturor încercărilor vieții, trebuie să aibă o întreită direcție.

În primul rând, el este dator să întreprindă tot ceea ce ține de el și de prevenirea bolii, iar dacă aceasta s-a instalat deja, să lupte cu toate puterile sale pentru vindecarea trupească sau fizică.

În această lucrare, trebuie să țină cont sau să respecte întru totul recomandările medicale, știința și iscusința medicilor, având convingerea că ei sunt „mâna lui Dumnezeu” întinsă asupra lumii, spre ajutorul și tămăduirea ei fizică și spirituală.

Dar, mai presus de toate, creștinul trebuie să își îndrepte gândul curat și rugăciunea stăruitoare spre Milostivul Dumnezeu, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, de la Care vine „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit”, spre mântuirea noastră și a lumii.

Cu alte cuvinte, să nu ne temem a înfrunta, împreună cu Hristos, boala – oricare ar fi aceasta. Mai degrabă să ne temem a trăi, aparent sănătoși fizic, dar bolnavi și infirmi sufletește.

E nevoie de mult discernământ, de evitat panica, de acţionat cu înţelepciune.

Sunt două extreme de nefrecventat: să-ţi pui nădejdea exclusiv în decizii omeneşti (măsuri preventive, tratamente etc.) sau să le ignori, bazându-te pe faptul că tu eşti credincios şi nu poţi păţi nimic.

În Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, referinţa la spiţer subliniază rolul important pe care-l au medicul şi farmacistul: „Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele. (…)

Şi El a dat oamenilor ştiinţă, ca să Se mărească întru leacurile Sale cele minunate.

Cu acestea tămăduieşte şi ridică durerea; spiţerul cu acestea va face alifiile” (38, 4 şi 6-8). Tot în Biblie găsim şi trimiteri la importanţa igienei (ex.: spălările rituale).

Dacă în lăcaşurile de cult respectăm regulile care pot preveni răspândirea unei epidemii, nu înseamnă că se pierde ceva din sacralitatea acelui loc.

Desigur, atunci când cerem izbăvire de o boală, e nevoie să ne aducem aminte că „medicul tratează, dar Dumnezeu este Cel ce vindecă”: „Nici iarbă de leac, nici alifie nu i-a vindecat, ci cuvântul Tău, Doamne, cel ce toate le vindecă” (Înţelepciunea lui Solomon 16, 12).


Așadar, este important să ne păstrăm forța interioară, curajul primit în inimile noastre de la Duhul Sfânt ne va ajuta să trecem peste toate încercările vieții.

CategoriiFără categorie
70 Shares

Comentarii

comments