Noi, maica, traim o viata de blestem. Tot ce face omul face pentru ca e blestemat de apucaturile acestei lumi de familie, de societate, de televiziune, de tot ce vine.
Lumea asta vine peste noi si ne înfige în viata si scrie în capul nostru, în neuronii nostri: sa faci asa, sa faci asta, ca sa fii asa, sa fii așa.
Toate aceastea sunt ca un blestem, omul n-are pe unde sa iasa.
O singura iesire: binecuvântarea.
Atunci ne mutam în viata ca binecuvântare: sa învatam sa acceptam mizeria, s-o lepadam, binecuvântându-L pe Dumnezeu, si cel care a reusit sa iasa macar pâna la gât din haznaua asta sa traga, sa-i scoata si pe ceilalti.
Nu sa-l dispretuiasca pe celalalt.
Eu nu stiu daca am nadejde. Dar cuvântul asta pe care l-a spus Domnul Sfântului Siluan, m-a ajutat sa nu fug undeva într-o padure si sa nu ma fac ca ma rog.
A zis Domnul: Tine-ti mintea în iad si nu deznadajdui! Maica, suntem în iad! Dar avem porunca sa nu deznadajduim.
Dumnezeu este cu noi si eu zic ca nu-i sfârsitul lumii s-ar putea sa fie si mâine, dar astazi nu e.
Eu înca mai vad suflete care ies, care vin la biserica, care se lupta, si pe cât e de mare mizeria, pe atât e de mare vitejia unor suflete.
Si toti amarâtii astia, sarmanii,care spun ca pacatul masturbarii, de exemplu, este o forma de restabilire a echilibrului, ar trebui sa citeasca strigatele unor copii care nu au nici o educatie religioasă,cautând cuvinte de astea, de ale lor, sex si ce mai cauta ei avem si noi cuvinte capcana puse la înaintare, acolo.
Si întreaba: Cum sa scap? Cum sa scap de asta?
Deci, ei simt ca e iadul, ca e chinul si vor sa scape.
Si cred ca e momentul sa deschidem puncte de prim ajutor, cum e în razboi, pe lânga orice biserica să fie cineva care sa-i întâmpine cu dragoste, sa-i mângâie si sa le spuna ca în Hristos totul e posibil.
Si atunci, manastirea este acest loc în care prefacerea bolnavului în om sănătos si prefacerea pacatosului în omul lui Dumnezeu este posibila.
Sigur ca trebuie sa începem prin, cum zice duhovnicul nostru: Sigur, sigur, dar înainte de asta, hai sa ne facem oameni de treaba! Si cred ca daca esti om de treaba, sigur ai performante duhovnicesti.
N-as vrea sa terminam asa, într-o nota trista. Asa e, suntem în iad. Asa este,nu deznadajduim numai si numai pentru ca avem porunca de la Dumnezeu sa nu deznadajduim.
Dar cine îndrazneste sa nu deznadajduiasca descopera bucuria.
Bucuria e darul lui Dumnezeu, te primeste Dumnezeu în ea atunci când tu faci porunca Lui, când îti faci treaba.
Daca-i porunca sa gatesti pentru oaspeti, sa schimbi asternuturile în arhondaric, sau sa te rogi pentru vrajmasi, când ai facut-o, vine bucuria.
Când o faci pentru ca Hristos îți porunceste, vine bucuria.
Când esti într-o situatie deznadajduita si nu deznadajduiesti, si zici: Doamne, Tu stii!
Slava Tie, Doamne, Tu stii de ce trec prin asta!, si eu traiesc prin schemele mele vechi, nu stiu care e adevarul, si zic: Întareste-ma, sa nu deznadajduiesc!, vine bucuria!
Bucuria este semnul ca esti pe cale: bucuria tainica, pe care nu poti sa pui mâna, nu poti sa spui de unde e si ce spune, nu poti s-o pastrezi, s-o pui la dosar, s-o ai si azi si mâine.
Dumnezeu sa ne ajute sa dobândim bucuria.
Maica Siluana Vlad
