Iubiții mei,
pentru ca să recunoști pe altul, să vezi valoarea lui, importanța lui în viața ta și a lumii trebuie să te cunoști pe tine.
Trebuie să știi cine ești tu și cât valorezi tu.
Cât valorezi tu în fața lui Dumnezeu și cât valorezi tu în fața oamenilor.
Iar pentru asta trebuie să te pui cu totul în slujba cunoașterii comunionale, abisale.
Pentru că fără să știi importanța omului și a vieții lui, ce înseamnă mântuirea omului și care e perspectiva lui de viitor și veșnică nu poți să ai recunoștință față de oamenii care au făcut ceva în viața lor.
Ceva care vine până la mine…și care mă face să fiu mulțumitor pentru asta.
Căci dacă le înțeleg cărțile, zidirile, obiectele, descoperirile lor științifice atunci le percep la modul foarte mulțumitor valoarea.
Și e nevoie de ardoarea de a te ști pe tine, dar, în același timp, e nevoie să fii avid de a-i cunoaște pe oameni în adevărata lor intimitate.
De a-i cunoaște și de a le înțelege viața și greutățile…și să le discerni valoarea pentru ceilalți.
Pentru că de la distanță nu pot să înțeleg cine e Dumnezeu și nici cine e omul de lângă mine…și toți cei care au fost, sunt sau mă vor urma în existență.
Trebuie să mă apropii de Dumnezeu și de oameni în același timp și pe cât mă apropii de Dumnezeu îi simt și îi înțeleg și mai clar, și mai profund pe oameni.
Pentru că Dumnezeu e viața, e luminarea noastră, e înțelegerea de sine și a altora, care face bine tuturor.
Pr Dr Dorin Octavian Piciorus – Fragment din cartea „Praedicationes „vol 6
