Sa dea Dumnezeu, sa ne dea minte sa ramânem în biserica, asa cum suntem: amarâti, nenorociti, sa ramânem în dreapta credinta, sa mergem la slujba… si ne mântuim.

Vorbeam cu maicutele mele într-o zi într-o zi mai grea duhovniceste, aveam si noi niste probleme.

 Si am zis: Mai, maica, mai! Daca noi murim acuma, sigur ca ne ducem în Rai, ca suntem copii buni  meritam iadul, dar Dumnezeu e milostiv, si ne ducem în Rai  dar ce sa facem noi acuma acolo?

 Ne putem bucura? Unde-i bucuria noastra?

Unde-i capacitatea noastra de a ne bucura, daca noi suntem atât de necajite pentru un fleac, si putem sa pierdem o jumatate de ora dezbatând o problemă care-i un fleac si suferind pentru ea.

Acolo vom fi aceleasi”.

Raiul este locul în care sunt conditii de bucurie.

 Dar tu te bucuri?

Ai tu aceasta disponibilitate? Fa-mi lista tu, omule, care esti acum în fata mea fa-mi lista cu motivele de bucurie pe care le ai acum în viata ta.

 Câta bucurie ai avut de azi dimineata? Sau câta durere? N-am nici o bucurie personala si durere personala, totul este impersonal.

Ne traieste entuziasmul daca este, ne traieste tristetea daca vine, ne traiesc gândurile…

Or, scaparea, daca nu ne lasam târâti de mila lui Dumnezeu este aceasta asumare, aceasta intrare în iadul din noi împreuna cu Hristos, si sa facem curat. Sa nu ne fie scârba, sa nu ne fie rusine, pentru ca El a venit la noi, cei mai scârbosi si mai nenorociti oameni.

 De aia S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, ca altfel trimitea si El o epistola din cer si ne scotea din necaz.

Si chemarea lui în viața crestinului ar trebui sa fie o epicleza permanenta.

Viata calugareasca încearca sa fie. Faptul ca ne ducem des la slujba este ca sa-L chemam des pe Dumnezeu, nu ca sa ne facem datoria, sa turuim acolo si sa nu auzim nimic din ce se spune.

 Este chemarea lui Dumnezeu.

Taina Ortodoxiei este Taina prefacerii. Dumnezeu, în Biserica Lui, transforma pâinea si vinul în Trupul si Sângele Lui, transforma un baiat si o fata în sot și sotie, transforma un pacatos în sfânt, transforma gândurile rele în gânduri bune, transforma pacatele în virtuti  le preface.

Dar noi alegem prefacatoria, negarea?

Aceasta e iesirea, sa ma rog mereu lui Dumnezeu, sa strig mereu la Dumnezeu,deci sa ma asum cum sunt si sa zic: Doamne, fa ceva cu mine! ca altfel, cu cât ma fac eu, cu atât voi fi mai nefacuta.

Noi nu pricepem ca lucrarea mântuirii este ucrarea lui Dumnezeu cu noi.

Unii aleg sa lucreze ei si sa faca lista meritelor si sa se duca: Ma împartasesc, ca merit, am facut matanii, am postit, am… Altii aleg sa zica: Sa faca Dumnezeu, ca Dumnezeu le face, si eu sed pentru ca sa le faca El!

Maica Siluana Vlad

97 Shares