Le împlinesc toate dorințele, îi rasfata sau nu, dar ei nu sunt iubiti. Nu sunt iubiti în sensul de a comunica si de a li se arata valorile, partile bune.

Majoritatea copiilor au dus o viata de tortura (nu exagerez!) din cauza notelor: parintii au tinut sus si tare ca ei sa ia numai 10, un lucru greu de obtinut.

Si ce e uimitor, e ca o strâmbatura a tatalui, ca n-a luat 10 sau ca a luat 8, sau un cuvânt spus asa: Ei, daca era baiat…, a lasat rani adânci.

Deci acest dispret, aceasta lipsa de consideratie a tatilor pentru fete le marcheaza pe fete (pe cele care patesc asta), le aseaza într-o stare de inferioritate și într-o sete de iubire inconstienta, dar foarte agresiva.

Aceste fete vor porni în cautarea unui barbat care sa le ofere iubirea tatalui, nu iubirea… Cele care nu sunt acoperite deloc duhovniceste vor ajunge sa aibă multe relatii, pentru ca nu vor fi fericite decât în perioada în care barbatul chiar este atent, iubitor, atent sa descopere persoana.

Când vorbim de fata credincioasa, eu nu vorbesc de cele care au plecat în manastire din pura vocatie de a fi cu Dumnezeu, acolo e alta categorie si suntem putine.

Deci, fata crestina, fata credincioasa, care e dezamagita de mizeria din lume, de violenta din familie, îsi va pune toata nevoia ei de dragoste de tata pe duhovnic.

Duhovnicul este cel care trebuie sa ma iubeasca, să-mi împlineasca toate nevoile emotionale si duhovnicesti de care n-am avut parte în familie.

Este o iubire patimasa, nu în sensul desfrânarii, Doamne fereste!, ci patimasa în sensul de iubire ca pentru tata, care exclude pe frati, care exclude pe ceilalti.

 Si atunci, daca duhovnicul sta mai mult de vorba cu cineva, daca spovedeste mai mult pe cineva, daca da mai mul ta atentie cuiva, „înseamna ca pe mine nu ma iubeste.

 Si daca nu ma iubeste, înseamna ca nu sunt buna.

 Si atunci, înseamna ca cealalta e buna.

Deci, sunt cu ochii pe ea: ce are?” Daca maica stareta e mai atenta sau se bazeaza pe un om, pe un econom, asta poate sa stârneasca invidie la celelalte maicute, din nevoia de a fi iubite, din a confunda iubirea cu atentia exclusiva.

 Deci, ele nu doresc decât sa recupereze ce n-au avut în familie.

Or, la noi în manastire, când venim întâi, constientizam aceste neputinte, le întelegem care sunt si pornim lupta cu ele. Întâi ne împacam cu mama si cu tata, dupa aceea, ne despartim de ei, pentru ca daca nu ma împac si nu iert toate aceste dureri pe care le-am avut, nu ma pot lepada.

Porunca e: cine se casatoreste, sa se lepede de mama si de tata si sa urmeze nevasta.

Cine se face mireasa lui Hristos se leapada de tata si de mama.

Aceasta lepadare e musai, dar trebuie sa fie o lepadare în Hristos, o lepadare cu dragoste, cu iertare, cu întelegere, cu vindecare a acestor rani.

Ca altminteri, voi cauta mama în stareta, si sa fie numai mama mea, tata în duhovnic, si sa fie numai tatal meu si tot timpul voi fi în concurenta care a fost între mine și sora mea, între mine si fratele meu.

Deci, o prelungire a vietii de acasa.

Si Dumnezeu e folosit: Doamne, da-mi sa fiu eu primul! Da-mi, Doamne, sa am rugaciune, sa ma împartasesc, sa… putem merge pâna la chestii copilaroase, ca Domnul din împartasanie sa fie mai mare la mine decât la cealalta…

– Este tot o manifestare a egoismului, de fapt?

– Este nu atât a egoismului, cât a copilului neiubit, care nu s-a vindecat, n-a neiertat, n-a depasit.

 Traieste înca în psihismul acesta, sunt niste tipare pe creier, pe care specialistii le numesc scheme de adaptare sau de inadaptare.

Si astea intra imediat în functie. Sa vezi ditamai omul, poate sa fie profesor, si deodata, când i se întâmpla o chestie de asta, devine copilul de cinci ani, cândse înfurie sau se întristeaza.

 Daca se trântea pe jos, acum o sa trânteasca usasi o sa plece, daca se baga sub masa, acuma o sa intre în chilie si o sa-si  încuie usa, deci o sa faca asa pâna când vindecam copilul acela.

 Noi am venit aici sa ne vindecam si apoi sa ne sfintim.

Sfintenia, sfintirea, înduhovnicirea vine dupa vindecare.

De aia S-a jertfit, de aceea El este vindecatorul sufletelor si al trupurilor noastre.

Maica Siluana Vlad

Comentarii

comments