Iubiții mei,

prima Evanghelie duminicală a noului an [Mc. 1, 1-8] ne vorbește despre Botezătorul Domnului, despre Sfântul Ioan Botezătorul.

Pentru ca să ne pregătească de marele praznic al Botezului Domnului, unde Sfântul Ioan va fi slujitorul Tainei.

Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va pregăti calea Ta!]” [Mc. 1, 2]. Unde apare relația dintre îngerul Lui, adică Sfântul Ioan Botezătorul, și acel Tu, care e Hristos.

Pentru că Eu îl trimit pe Ioannis, Eu, Tatăl, înaintea feței Tale, adică înaintea Fiului Meu întrupat. Și în Mc. 2, 1 nu avem o referire doar la vederea extatică a Sfântului Ioan Botezătorul, ci avem o referire la întreaga sa activitate de înaintemergător al Domnului.

Pentru că Ioan pregătește calea lui Hristos.

…„glasul celui ce strigă în pustie: pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Dumnezeului nostru”.

Pentru că se accentuează persoana Domnului și relația lui Ioan cu Acesta.

În Mc. 1, 4-6 ni se vorbește despre lucrarea și persoana lui Ioan, pe când în Mc. 1, 7-8 ni se vorbește despre propovăduirea lui.

Și Ioannis, Înaitemergătorul Domnului, era în pustie și propovăduia „botezul pocăinței întru iertarea păcatelor.

Și nu numai că propovăduia botezul pocăinței, ci cei din Iudea și ierusalimitenii veneau la el și erau botezați de către el în râul Iordanis, mărturisindu-și păcatele lor [Mc. 1, 5, GNT].

Și astfel, noi aflăm despre Iordanis, despre locul unde va veni și Domnul ca să fie botezat de către Ioannis, deși El era fără de păcat. Unde va veni ca să ne arate modul prin care fiecare dintre noi vom fi curățiți de păcate: prin Sfântul Botez. Căci El Se va smeri pe Sine în fața robului și va primi botezul pocăinței în locul tuturor, deși nu avea păcate, pentru ca acolo, în Iordan, să arate noul Botez, Botezul Bisericii, cel prin apă și prin har.

Pentru că noi, cei care ne-am făcut mădulare mistice ale lui Hristos prin Botez, ne-am botezat cu Botezul haric, cu Botezul cel plin de slava lui Dumnezeu, cu Botezul Treimii.

Pentru că harul lui Dumnezeu se pogoară în apa Botezului nostru și în noi, pentru ca să ne sfințească pe noi și întreaga creație.

Însă Ioan, luminat fiind de Dumnezeu, ia chemat pe oameni la pocăință și la botezare pentru a fi proprii primirii lui Hristos.

Pentru că ei și noi au avut și avem nevoie de curățire interioară de păcate pentru ca să Îl vedem pe Dumnezeu.

Și Ioan îi chema la mărturisire și la botez prin exemplul cuceritor al vieții sale ascetice, al vieții sale îngerești.

Căci „Ioannis era îmbrăcat în peri ai cămilei și (avea) cingătoare de piele în jurul șalei sale și mânca lăcuste și miere sălbatică .

O descriere atât de concisă a persoanei sale, dar atât de copleșitoare! Pentru că îl arată pe Ioannis drept un ascet desăvârșit, care nu are de-a face cu viața socială luxuriantă și nici cu îmbuibarea.

Pentru că trăia auster, postea continuu și era un om al sfințeniei.

Iar Sfântul Marcu, vorbind despre propovăduirea lui Ioan, ne spune că el propovăduia și zicea:

Vine Cel care este mai puternic (decât) mine în urma mea, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, a-I dezlega cureaua sandalelor Lui.

Eu v-am botezat pe voi în apă, dar Acela vă va boteza pe voi în Duhul Sfânt]” [Mc. 1, 7-8].

Și cum nu e copleșitor Ioan prin propovăduirea lui, când el, mai înainte ca Domnul să propovăduiască și să reveleze faptul că Dumnezeu e Treime de persoane, vorbește despre Cincizecime și despre pogorârea harului în cei care se botează?

Pentru că asta ne vestește aici Ioan: că Cel Preaputernic ne va boteza pe noi în Duhul Sfânt, adică în slava Prea Sfintei Treimi, și noi nu vom mai fi niște muritori de rând, ci niște dumnezei prin har și fiii Celui Preaînalt.

Iar praznicul Botezului Domnului noi îl vestim în aceste zile tuturor celor botezați în Hristos nu pentru că ei nu ar ști că pe 6 ianuarie e Botezul Domnului, ci pentru că noi și casele noastre avem nevoie de curățire și de sfințire.

Iar preotul care vine să ne boteze cu apă sfântă, cu apa Iordanului celui duhovnicesc, vine să ne cheme la sfințenie, la o viață curată, la o viață frumoasă, la viața cu Dumnezeu.

Pentru că noi, în integralitatea noastră, trebuie să ne sfințim prin rugăciune și prin post, prin milostenie și prin iertare, prin bunătate și prin dragoste, prin smerenie și prin umilință interioară.

Noi trebuie să ne umplem interior de izvorul harului Prea Sfintei Treimi, căci Dumnezeu izvorăște harul Său acolo unde este ascultare de El și împlinire a poruncilor Sale după putere.

De aceea, iubiții mei, intrăm în noul an cu nevoia de schimbare interioară continuă.

Intrăm cu încrederea sfântă că Dumnezeu ne va conduce spre tot adevărul și spre tot lucrul bun. Căci El dorește ca noi să fim și mai înțelepți și mai curați și mai onești și mai binevoitori în relațiile dintre noi.

El dorește ca noi să ne găsim împlinirea în viața cu El printr-o continuă deșertare de noi înșine pentru ca să ne umplem de înțelepciunea și curăția Lui.

Și nu putem să aflăm voia Lui fără o continuă și asiduă citire a cărților teologice.

Nu putem să aflăm voia Lui fără a împlini poruncile Sale.

Pentru că voia Lui o aflăm în noi înșine, în măsura în care ne rugăm Lui, iertăm celor care ne fac nouă rău, ne păstrăm curăția interioară, vorbim simplu și trăim cuviincios.

Pe măsură ce ne supunem voii Lui, aflăm cât de bune și de întăritoare sunt poruncile lui Dumnezeu.

Nu lăsați timpul să vă străbată fără rod!

Trăiți cu sfințenie în casele voastre și în societate!

Învățați noi lucruri continuu, noi meșteșuguri, științe, limbi străine, diverse filosofii și moduri de a vedea lucrurile! Căci în măsura în care veți fi tot mai încăpători, tot mai plini de diversitatea multora, veți fi tot mai personali.

Iubiți naturalețea, firescul relațiilor cu oamenii și cu lucrurile!

Nu vă mai încredeți în faptele voastre și în cine credeți că sunteți, ci în mila și în ajutorul lui Dumnezeu! Pentru că buna părere de sine nu ne satură, după cum nu ne îmbracă în har impostura și diletantismul.

Pentru că zilele trec, trec uluitor de repede…și rămânem doar cu ceea ce am făcut împreună cu Dumnezeu. Și ceea ce am făcut dimpreună cu El am făcut pentru veșnicie.

Dumnezeule, Pacea și Bunătatea noastră, ai milă de noi toți în acest nou an al bunătății Tale și ne învață ce să spunem, ce să facem, unde și cu cine să lucrăm cele bineplăcute Ție! Căci noi suntem slabi și neștiutori și nerecunoscători în toate ale noastre.

Noi avem nevoie de mila și de bunătatea Ta pentru ca să slujim Ție cu bucurie. Învață-ne pe noi, Prea Sfinte Doamne, Părinte, Fiule și Duhule Sfinte, cât de importante sunt poruncile Tale și ce pierdem prin viața noastră trăită la întâmplare.

Învață-ne prin mila Ta să ne bucurăm de toate ale Tale cu veselie dumnezeiască și să ne îndreptăm viața în poruncile Tale.

Căci a Ta e slava, cinstea și închinăciunea, Dumnezeule, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Amin!

Pr Dr Dorin Octavian Piciorus – Praedicationes

Comentarii

comments