Invidia este o patima, care porneste de la o putere buna a sufletului omenesc.

 La acea dorinta de mai mult care, ca si rivalitatea, cum spuneati, poate sa fie buna, poate sa fie un stimul ent: Ia uite cât se roaga sora mea! Sa ma rog si eu! Ia uite ce putin manânca! Ia sa-mi tai si eu jumatate din prajitura si sa nu mai manânc!

Din pacate, însa, venim din lume si lumea ne-a învatat ca atunci când invidiezi,trebuie sa-l stopezi pe celalalt din binele lui, sa-l opresti sa se bucure de binele lui, si-n felul asta vei avea liniste sau pace.

Si se vine cu aceasta mentalitate, omeneasca.

 Nu cred ca e specifica femeii, dar ma tot gândesc la lucrul acesta.

De ce e traita mai intens de femei si de maicute decât de barbati si de calugari?

Si cred ca raspunsul vine din rolul la care a fost cumva obligata femeia în viata. Femeia a fost dominata, si atunci ea a putut sa foloseasca mai putin violenta, si a folosit mai mult manipularea.

Deci cel agresat, ca sa-si rezolve cât de cât problemele si sa se simta confortabil, manipuleaza realitatea.

Și atunci, invidia ar fi tot o forma de manipulare în fata lui Dumnezeu, ca si când diavolul, s-ar duce la Dumnezeu: Las ca Ti-arat eu, ca nu e chiar asa cum crezi Tu, lasa-ma pe mine sa încerc, sa vezi ce poate sa faca!

Cum scapam, cum ne am luptat noi si cum luptam noi cu ea (ca are forme de la cele mai grosolane la cele mai discrete).

 În primul rând este constientizarea ei.

Apoi, constientizarea ravagiilor pe care le face în viata noastra duhovniceasca si lupta cu gândurile.

Pentru ca este un prag, un moment în care, dupa ce am vazut ce face cineva, daca nu mai primesc gândul urmator, am scapat de înaintarea pe traseu.

Un motiv pentru care cred eu ca ar mai fi raspândita aceasta invidie, cel puțin din corespondenta si din „consilierile” mele, pe care le întretin eu cu anumite surori si maici din alte manastiri, este ca nu s-a putut ramâne fara acest prag de care vorbesc.

Maica Siluana Vlad

Comentarii

comments