Postul este o stare și, totodată, o mișcare luminoasă a omului credincios și a Bisericii. El are un
aspect „pozitiv”, activ, lucrător – săvârșirea celor ce ne dau viață, adică faptele bune, iubirea de
Dumnezeu și de semeni –, și un aspect „negativ”, nelucrător – înfrânarea de la cele care ne
omoară, de la cele ce ne opresc de la viața veșnică și chiar de la viața sănătoasă.
Așadar, nu e de ajuns să nu mănânci carne sau produse alimentare de origine animală;
asta e o simplă dietă care ajută, uneori, la siluetă.
Important este ca noi, pe durata Postului, să ne orientăm mai mult către Dumnezeu. Și, cum spunea Părintele Sofian, să nu schimbăm doar mâncarea, gătind de post, deseori mult mai rafinat și mai costisitor, ci să mâncăm mai puțin, să ne „îndulcim” mai puțin simțurile și, mai ales, să ne înfrânăm limba de la lăcomie și bârfă – în același timp ajutând pe cei necăjiți, înmuindu-ne inima la durerea celuilalt.
Apoi, să îmbinăm asceza aceasta trupească și cu rugăciunea, cu dialogul gânditor și înțelegător cu
Dumnezeu. Să nu ne complacem doar în respectarea cu strictețe a regimului alimentar, ci să
ne angajăm energiile sufletești într-o căutare mai intensă a lui Dumnezeu, să înțelegem Cine e El
și ce a făcut El pentru noi – și, în felul ăsta, să ne angajăm mai mult ca să facem și noi ceva pentru
El și pentru semeni, mulțumindu-I pentru cât a făcut El în lume și în viața noastră.
Și atunci când ne oferim lui Dumnezeu cu toată inima, să fim siguri că vom primi de la El
acele mari bucurii lăuntrice, acele încredințări, acele experiențe ale vieții veșnice care nu se compară
cu nimic din această lume!
„Fără rugăciune, viața noastră șchioapătă și se îmbolnăvește” – Părintele Sofian de la Antim
