Apostolul Pavel ne învaţă în epistola către Filipeni că noi trebuie să lăsăm în urmă tot ce este din trecut şi să ne aruncăm spre ceea ce ne stă
înainte (Filipeni 3:13). Cum ne agăţăm noi de trecut, dacă nu prin gândurile noastre? Cred că noi ne risipim timpul şi energia trăind cu mintea în trecut, când ar trebui să folosim acea energie pentru ceea ce trăim în prezent.
Retrăieşti tu vreodată aceleaşi greşeli, din nou şi din nou? Te gândeşti vreodată: „De ce am făcut lucrul acela? Of, măcar dacă nu aş fi
spus sau făcut acel lucru.” Sau, „Măcar dacă aş fi făcut cutare şi cutare lucru.” Fii atent la „măcar dacă”.
Poate tu ai crezut că ai făcut totul aşa cum trebuia să fie făcut şi totuşi, lucrurile au luat o întorsătură neplăcută. Poate te întrebi: „De ce au
luat lucrurile o astfel de întorsătură? De ce, Dumnezeule, de ce? Chiar nu înţeleg. Trebuie să fac cumva să înţeleg acest lucru! Pur şi simplu nu pot
rămâne aşa, fără să înţeleg! Of, sunt atât de confuz!”
Sună gândirea ta în felul acesta? Îmi permiţi să fiu foarte tăioasă?
Te torturezi singur! Eu am petrecut ani la rând făcând aceasta. Nu funcţionează! Au existat şi încă mai există multe lucruri din trecutul meu,
pe care nu le-am înţeles şi încă nu le înţeleg. Dar, Îi mulţumesc lui Dumnezeu că, în final, El a avut mesajul potrivit pentru mine, prin care am
înţeles că trebuie să le las toate în urmă şi să mă avânt spre ceea ce este înainte. Acum experimentez o extraordinară stare de pace.
Cuvântul lui Dumnezeu spune în Isaia 26:3: „Celui cu inimă tare”, Dumnezeu îi va „chezăşlui pacea”. Nu spune că celui a cărui inimă este
ocupată raţionând şi celui care caută să priceapă toate lucrurile, El îi va chezăşlui pacea.
Există multe aparente nedreptăţi, lucruri nedrepte care se întâmplă.
În trecutul meu, după cum probabil şi în al tău, au avut loc multe lucruri care par nedrepte – lucruri care mi-au cauzat o mulţime de probleme, răni şi
dureri, pentru care mi-a trebuit mulţi ani ca să pot trece peste ele.
Am petrecut mulţi ani autocompătimindu-mă, fiind arţăgoasă – înverşunată şi plină de resentimente încercând să deduc de ce mi s-au
întâmplat toate acestea mie. De ce nu m-a ajutat Dumnezeu? De ce nu m-a ajutat nimeni?
Într-un final, am realizat că toate acestea mă făceau nefericită. Miam irosit toate zilele prezente încercând să înţeleg trecutul. Dumnezeu mi-a
spus într-o zi: „Joyce, tu poţi fi demnă de milă sau puternică. Ce alegi?”
Uneori, chiar poţi trăi în biruinţele trecutului. Te trezeşti prins în încercarea de a deduce ce ai făcut să ai parte de acel succes, astfel încât să o
poţi face din nou. Am avut obiceiul să îmi delectez mintea cu biruinţele mele trecute. Chiar şi asta te împiedică să înaintezi. Trecutul este trecut. Fie
că trecutul înseamnă victorie sau înfrângere, el este trecut. S-a dus.
Trăieşte astăzi!
Nu este nimic greşit în a avea amintiri plăcute, dar este o greşeală, şi încă una mare, să te opreşti în biruinţele trecutului. După fiecare
eveniment din viaţa ta, lasă cortina să cadă la călcâiele tale, în timp ce părăseşti lucrul acela şi te îndrepţi spre următorul lucru pe care Dumnezeu
îl are pentru tine. Filipeni 3:13 (AMP) spune: „…uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ceea ce stă înainte.”
Doresc să îţi repet din nou, să fii prevăzător la „măcar dacă”. Dacă un lucru rău se întâmplă, se poate că spunem în mintea noastră: „Măcar
dacă n-aş fi făcut aşa.” Dacă ceva bun se întâmplă, ne trezim gândind:
„Măcar dacă aş putea să o fac din nou.”
Uită trecutul! Nu mai încerca să-l dibuieşti. Ia acum decizia să mergi mai departe.
Joyce Meyer- De ce, Dumnezeule, de ce ?
