„Raţionamentele”, fie ne atrag în cursa trecutului, fie ne împing în
viitor. Adu-ţi aminte că Biblia spune: „Şi credinţa este…” (Evrei 11:1).
Dacă încerci să trăieşti în trecut, viaţa îţi va fi grea. El nu s-a numit pe Sine
Însuşi, „Eu sunt Cel ce am fost”. Dacă încreci să trăieşti în viitor sau să
cauţi să pricepi ce se va întâmpla mâine, viaţa îţi va fi grea. El nu s-a numit
pe Sine Însuşi, „Eu sunt Cel ce va fi”.
Dacă însă, vei trăi fiecare zi la rândul
ei, ziua de azi, ziua în care te afli acum, viaţa îţi va fi cu mult mai uşoară.
El a spus: „EU SUNT” (Exodul 3:14). Şi credinţa este.
El le-a spus ucenicilor în mijlocul furtunii: „De ce vă temeţi? Fiţi
curajoşi. EU SUNT!” (Matei 14:27, parafrazarea autoarei). Înţelegeţi? Isus
a spus: „EU SUNT” aici pentru tine chiar în momentul acesta şi când este
prezent „EU SUNT”, toate lucrurile vor merge bine.
Trăieşte ziua de azi!
Îngrijorarea pentru ziua de ieri sau de mâine îţi fură ziua de azi.
Ţi s-a dat har pentru ziua de azi.
Harul pentru ziua de mâine nu va veni decât mâine,
şi tot harul pentru ziua de ieri s-a epuizat. Harul este o oportunitate, este
favoarea şi puterea Duhului Sfânt care te ajută să faci tot ceea ce e nevoie.
Nu putem lua harul înainte de vreme şi să-l depozităm.
Îţi aduci aminte de poporul Israel în pustie? Dumnezeu i-a hrănit
într-un mod supranatural, în fiecare zi, făcând să cadă hrană din ceruri
pentru ei. Ei au numit-o „mană”. La fel ca şi noi, ei au vrut să se asigure că
şi pentru mâine vor avea suficientă hrană, la fel ca şi azi. Ei doreau să aibă
asigurată hrana şi pentru ziua de mâine, în caz că Dumnezeu va uita să fie
miraculos şi mâine dimineaţă, dar Dumnezeu le-a interzis să strângă mai
mult decât era nevoie pentru o singură zi, exceptând ziua de Sabat. Şi dacă
strângeau mai mult decât aveau nevoie pentru fiecare zi pe rând, ceea ce era
în exces se strica.
Opreşte-te şi gândeşte-te la aceasta puţin. Este un exemplu puternic
pe care şi noi îl putem pune în aplicare în vieţile noastre astăzi. Când
argumentezi, te îngrijorezi şi te agiţi, oare încerci să strângi mană pentru
ziua de mâine? Tatăl tău din ceruri doreşte ca tu să te încrezi în El pentru
ziua de mâine. Proverbe 3:5 (AMP) spune să ne încredem în Domnul cu
toată inima şi mintea (gândurile) şi să nu ne bizuim pe înţelepciunea
noastră.
Cândva am citit următoarea ilustraţie. Doi oameni erau în
închisoare pentru mărturia lor despre Isus Cristos. Ei trebuia să fie arşi pe
rug în dimineaţa următoare. Unul dintre ei era un om sfânt mai în vârstă,
care avea multă experienţă pe calea Domnului. Celălalt era un tânăr, care-L
iubea pe Domnul foarte mult, dar care nu avea prea multă experienţă pe
calea Domnului.
Tânărul a aprins un chibrit pentru a aprinde o lumânare, deoarece
se lăsase seara şi în cameră se făcuse întuneric. În timp ce făcea lucrul
acesta, s-a ars la deget. El s-a supărat foarte tare şi a început să ţipe
înspăimântat, spunând: „Dacă arzându-mi degetul mă doare aşa de tare, nu
voi rezista să fiu ars pe rug”. Bătrânul l-a liniştit cu următoarele cuvinte:
„Fiule, Dumnezeu nu ţi-a cerut să-ţi arzi degetul, ca urmare, El nu ţi-a dat
har pentru aceasta. El îţi cere să-ţi sacrifici viaţa şi poţi fi sigur că mâine,
harul va fi cu tine acolo ca să faci ceea ce e nevoie.”
Vezi, bătrânul, un sfânt mult mai experimentat, ştia din umblarea
lui lungă cu Domnul că, fără îndoială, când va veni dimineaţa, harul lui
Dumnezeu va fi acolo.
Aşadar, el s-a liniştit acum, pentru că el avea
credinţă acum că şi mâine, puterea (harul) va fi acolo.
Poţi vedea din acest exemplu cum credinţa ne eliberează de
„raţionamente”.
Credinţa nu trebuie să înţeleagă viitorul.
Credinţa stă liniştită, deoarece ea ştie că Dumnezeu va furniza mâine, mana pentru ziua
de mâine. Te încurajez să nu risipeşti ziua de azi încercând să înţelegi (să
raţionezi) ceea ce s-a întâmplat în trecut sau ce se va întâmpla în viitor.
După cum am citit odată: ziua de ieri este ca un cec anulat, ziua de
mâine este ca o poliţă în care se promite ceva şi ziua de azi reprezintă
singurii bani lichizi pe care îi ai.
Foloseşte-i cu înţelepciune!
De ce,Dumnezeule, de ce?- JOYCE MEYER
