D

Despre regăsirea liniștii proprii. La Nașterea Domnului

nasterea domnului

Iubiți frați și surori întru Domnul,
sărbătorile Naşterii Domnului sunt momente de regăsire, dacă le întâmpini cu inimă fină, lină, deschisă bucuriei. Bucuria duhovnicească a sărbătorilor este o întâlnire cu iubirea lui Dumnezeu, Care S-a făcut tuturor toate [I Cor. 9, 22] pentru ca să ne mântuiască pe noi.
Când aşteptăm Naşterea Domnului o aşteptăm însă renăscându-ne zilnic pentru ea.

Dacă nu ne renaștem zilnic prin Hristos, întru Duhul Său cel Sfânt, către Tatăl Cel ceresc nu putem să fim stăpâniţi de bucuria
acestei mari sărbători.
Naşterea Sa este un început, este începutul mântuirii noastre.
Însă în fiecare zi trăim viaţa ca pe un nou început.
Întoarcerea la noi, la liniştea noastră, înseamnă trăirea sărbătorii nu ca pe un sfârşit, ci ca pe un început continuu, ca pe un început care ne face şi mai profunzi, pentru că ne face şi mai buni.

Naşterea Domnului este un imn al simplităţii şi al curăţiei pentru cel care o contemplă duhovniceşte.
Prea Curata Fecioară Îl naşte mai presus de fire pe Fiul lui Dumnezeu. Peştera era simplă, umilă, nu era a lor, deşi Pruncul Iisus era Stăpânitorul lumii.
Stăpânitorul lumii nu are un lăcaş că să Se nască.
Animalele îşi cunosc mai bine Stăpânul decât oamenii.
Însă şi oamenii Îi aduc daruri. Vin păstorii, vin magii, Îngerii se minunează.
Bucuria inundă întreaga lume care aştepta venirea Lui.

Creştinii ortodocşi care au aşteptat prin post, prin curăţirea mântuitoare a postului pe Fiul lui Dumnezeu, pentru ca El să Se nască în ei, cred că sunt bucuroşi.
Bucuria noastră înseamnă tocmai renunţarea la noi pentru El. Găsirea Lui se petrece tocmai când uităm de noi şi ne concentrăm, cu mare dor, spre persoană Lui.
Naşterea Sa înseamnă pecetluirea faptului că Dumnezeu nea iubit incredibil mai mult decât ne putem închipui noi.
Naşterea Sa înseamnă iubirea Lui pentru noi, iubirea Lui înspăimântător de frumoasă.

Trăind iubirea Lui, iertarea Lui, curăţia Fiului lui Dumnezeu întrupat, a Domnului nostru, ne găsim liniştea proprie, cu care
putem să mâncăm şi să ne veselim creştineşte de sărbători.
Când simţi că El te-a schimbat, că El te sensibilizează continuu pentru ca să fii bun, iertător, să fii omenos, ştii să te bucuri! Când primeşti să te bucuri atunci te linişteşti prin El şi El
Își face casă întru tine.
Bucuria înseamnă să fii locuit de Hristos.
Curăţia bucuriei de a fi cu Hristos se revarsă din noi, este evidentă, pentru că e candoare, e pace, e linişte, e curăţie frumoasă.

Fiţi frumoşi, iubiţii noştri, şi lăsaţi-L pe Hristos să va arate cât de frumoasă e bucuria Lui!

Bucuraţi-vă de naşterea Lui zilnică în voi şi veţi fi fericiţi pe deplin.

Domnul să binecuvinteze şi să înfrumuseţeze cu harul Sau pe toţi, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin!

Pr Dr Dorin Octavian Piciorus – Praedicationes vol 1

Comentarii

comments