Monahul Nicolae Steinhardt1 min read

Știți că lui Steinhardt, după închisoare, i‑au dat drumul în Occident. Dar s‑o întors înapoi, după ce‑a stat o lună de zile într‑o mănăstire
catolică. Și starețul de acolo i‑o zis: „Uite, dă‑ne declarație că rămâi la noi”. Și Steinhardt a refuzat.

El avea rudenii la Paris; putea să rămână acolo. La Londra, tot așa. Nu s‑a lăsat impresionat, a venit în țară. Și le spuneam la securiști:
„Voi îi dați cu piciorul?” La securiștii de la Lăpuș le‑am zis: „Lui Steinhardt îi port eu de grijă, nu voi! Vă rog să nu vă mai aud mârâind”. […]

Steinhardt a avut o moarte absolut creștinească. Am mers de la Rohia la Baia Mare, unde avea niște cunoștințe, și i s‑a făcut rău
pe drum de mai multe ori; avea probleme cu inima, cu stomacul, cu plămânii, cu intestinele. I s‑a făcut rău și atunci am mers la spital, în Baia
Mare.

După ce l‑au internat, Steinhardt l‑a rugat pe prietenul care era cu el: „Te rog să‑mi dai lumina – era în noptiera de la patul de spital – și
să mi‑o aprinzi!” I‑o aprins lumânarea. „Dă‑mi cartea de pe noptieră” – cartea de rugăciuni.
„Citește‑mi rugăciunile pentru sfârșitul vieții”.
Era perfect lucid. Prietenul lui i‑a citit rugăciunile.
„Acum închide cartea și pune‑o la loc!” Și a închis ochii Steinhardt și a murit. Acesta nu este un semn că a fost primit de Dumnezeu? El
spunea: „Domnule, pentru mine, Dumnezeu, Iisus Hristos, este prezent aici, acum. Pentru mine, Hristos nu este o persoană istorică, Care a
trăit acum 2 000 de ani. Nu! Pentru mine Hristos este prezent, este actual!” Așa era el.

Arh. Justinian Chira – Traiti frumos si in bucurie

Cartea săptămânii

Cele șapte cuvinte către tineri - Părintele Gheorghe Calciu

 

"Tu, prietenul meu, esti unicul purtator al indumnezeirii tale in Iisus Hristos si ridici cu tine intreg neamul acesta romanesc spre culmile propriei sale invieri."

libris.ro

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments