„Toți voi, botezați în Hristos, l-ați îmbrăcat pe Hristos” (Galateni 3:27).
Ce mare adevăr aceste cuvinte sunt indicate de apostolul Pavel!
Creștinii botezați nu îl poartă pe bătrân cu pasiuni și pofte, ci pun o persoană nouă, a pus pe Hristos Însuși, care trăiește acum în inimile lor. Și cuvântul „îmbrăcat” nu se referă la o îmbrăcăminte simplă și externă, ci la ceva mai profund, la ceva esențial și inalienabil.
Prin credința noastră în Hristos și prin botezul nostru, ne îmbrăcăm în Hristos însuși și devenim copii ai lui Dumnezeu, care locuiesc în Sfântul Duh Sfânt, temple ale lui Dumnezeu, zei sfinți și perfecți prin har. Așa că am aruncat corupția și ne-am împrăștiat. Omul păcătos sa adunat și la pus pe omul neprihănirii și harului. A expulzat moartea și a pus pe nemurire …
Cu toate acestea, ne-am înțeles datoria noastră mare, care, prin botez, ne-am asumat înaintea lui Dumnezeu? Ne-am dat seama că trebuie să ne comportăm ca copii ai lui Dumnezeu și ca frați ai Domnului nostru, să identificăm voința noastră cu voia lui Dumnezeu, că avem nevoie ca copii ai Lui să fim eliberați de păcat încât să-L iubim cu toate forțele noastre din adâncul sufletului nostru și inimile noastre să se închine Lui și să aștepte cu nerăbdare unirea cu El pentru totdeauna? Ne-am gândit la faptul că inima noastră trebuie să fie umplută cu dragoste, astfel încât ea să vară pe vecinul nostru? Avem sentimentul că trebuie să devenim sfinți și perfecți, chipul lui Dumnezeu, copiii lui Dumnezeu și moștenitorii Împărăției Cerurilor?
Pentru toate acestea, trebuie să ne luptăm pentru a nu fi nedemni de chemarea lui Dumnezeu și respinsă. Da, frați și surori, să ne străduim să câștigăm cu zel și fără autoșită. Nici unul dintre noi nu își poate pierde curajul, să nu-și neglijeze datoria, să nu se teamă și să nu se confunde în fața dificultăților războiului spiritual. Pentru că avem un ajutor al lui Dumnezeu, care ne întărește pe calea dificilă a virtuții.
Sf Nectarie de la Eghina
