A 4-a cântare de la Litia praznicului de față ne vorbește, la modul cuprinzător, despre prăznuirea de azi:
„Cânt Te-ai suit pe Muntele Măslinilor, Hristoase, ca să împlinești bunăvoința Tatălui, Îngerii cei din ceruri s-au uimit și
cei de sub pământ s-au cutremurat; iar Ucenicii stăteau de față cu bucurie [și] cutremur, când le vorbeai lor; iar norul, ca
un tron pregătit, aștepta de față; iar cerul deschizându-și porțile, strălucea în frumusețe și pământul își dezvăluia ascunzișurile, ca să facă cunoscută coborârea lui Adam și ridicarea lui din nou. Dar picioarele [Tale] se înălțau, ca [ridicate] de o mână , iar gura [Ta] mult binecuvânta, precum se auzea; norul Te ridica și cerul înăuntru Te-a primit. Lucrul acesta mare și minunat, Doamne, l-ai făcut întru mântuirea sufletelor noastre .
Pentru că din această cântare aflăm de unde S-a înălțat Domnul la cer: de pe Muntele Măslinilor; că prin înălțarea Lui, Fiul a împlinit bunăvoința Tatălui, implicit și pe cea a Duhului Sfânt – pentru că niciodată Fiul nu face nimic fără Tatăl și fără Duhul –; că Puterile cerești au fost uimite văzându-L înălțându-Se cu trupul la cer, pe când demonii s-au cutremurat; că Sfinții Apostoli au fost martorii, dimpreună cu Maica Domnului, ai Înălțării Lui la cer și că erau bucuroși să Îl vadă înălțându-Se; că pe norul slavei Sale S-a înălțat la cer, de-a dreapta Tatălui, cu umanitatea Sa luată din Pururea Fecioara Maria; că înălțarea Lui la cer reprezintă desăvârșita îndumnezeire a umanității Sale și că înălțarea Lui face parte din iconomia mântuirii.
Pentru că Înălțarea Lui a fost întru mântuirea sufletelor noastre.
Evanghelia zilei [Lc. 24, 36-53] confirmă datele acestei cântări: Domnul cel înviat li se arată Sfinților Apostoli și le adeverește învierea Lui din morți (36-43), El le deschide mintea ca să înțeleagă moartea și învierea Lui (44-46), îi trimite la propovăduire pentru că ei sunt martorii [ma,rturej] Lui (47-48), le profețește îmbrăcarea lor cu putere de sus, merge cu ei până întru Bitania…„și a ridicat mâinile Lui, [și] i-a binecuvântat pe ei.
Și a fost pe când îi binecuvânta El pe ei, [că] s-a despărțit de ei și S-a înălțat întru cer .Și ei s-au închinat Lui [și] s-au întors întru Ierusalim cu bucurie mare ; și erau întru totul în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu .
Tot Sfântul Luca, dar în Faptele Apostolilor, ne reconfirmă înălțarea Lui la cer [1, 2] și ne spune că, „văzând ei S-a înălțat și nor L-a luat pe El de la ochii lor .
Și pe când ei priveau către cer, văzându-L înălțându-Se, li s-au arătat lor doi Îngeri care le-au profețit că: „Acest Iisus, Care s-a
luat de la voi întru cer, astfel va veni, precum L-ați văzut mergând pe El întru cer . Pentru că El va veni, la a doua Sa venire, cu același trup îndumnezeit cu care S-a și înălțat la cer.
Și astfel va judeca întreaga lume.
Și va judeca întreaga lume, cerând de la toți faptele pe care El le-a propovăduit oamenilor.
Pentru că El ne cere să împlinim cu fapta cuvintele Lui, adică să transpunem în viața noastră propria noastră credință.
Dar pentru ca să învățăm să facem voia lui Dumnezeu trebuie să privim către El. Trebuie să privim în cer, așa cum îi vedem pe
Sfinții Lui Apostoli că fac în Icoana praznicului de astăzi. Să privim către El și să cerem de la El să ne ajute să facem voia Lui.
Pentru că fără El nu putem face nimic [In. 15, 5].
Pentru că trebuie să fim învățați de către Dumnezeu cum să săvârșim binele în fiecare clipă.
Căci de aceea S-a înălțat Domnul la cer: pentru ca de la Cincizecime să coboare în noi, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, prin
slava Lor, și să fie în noi pururea [In. 17, 21- 23]. Să coboare în noi și să fie în noi duhovnicește, așa cum este El de-a dreapta Tatălui.
Și astfel înțelegem de ce acest praznic este pentru mântuirea noastră și de ce el nu înseamnă depărtare de Dumnezeu, ci o tot
mai intimă legătură cu El.
Pentru că Fiul lui Dumnezeu nu Se închide în transcendența Sa odată cu înălțarea Lui la cer, ci El Se deschide față de toți,
printr-o continuă și de profunzime coborâre duhovnicească în fiecare dintre noi, cei care suntem membrii Bisericii Sale. Căci El, de la Înălțarea Lui la cer și de la Cincizecime, Se coboară în adâncul ființei noastre pentru a ne ajuta la continua noastră înduhovnicire. Pentru ca să ne facă și pe noi duhovnicești, asemenea Lui.
Tocmai de aceea, Înălțarea Lui e și înălțarea noastră, pentru că venirea Lui în noi înseamnă continua noastră înălțare duhovnicească întru El. Iar fără înălțarea Lui, viața noastră ar fi însemnat o continuă aspirație spre veșnicie. Dar acum, pentru că El e în Treime cu trupul nostru, ne putem împărtăși continuu de veșnicie și ne putem înveșnici continuu. Pentru că slava Lui cea veșnică o coboară în ființa noastră și ea este scara pe care noi urcăm la El. Iar scara Lui e trainică și nu poate fi biruită de nimeni, pentru că e slava Lui cea veșnică și îndumnezeitoare.
Așadar, iubiții mei, praznicul de azi e praznicul care continuă Învierea Lui spre Cincizecime, adică spre clipa în care El va
coborî în noi duhovnicește, dimpreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.
Praznicul de azi e plin de bucurie cutremurătoare, pentru că Apostolii au văzut că Învățătorul lor e Domnul Puterilor cerești și
de aceea I s-au închinat Lui.
L-au văzut înălțându-Se la cer întru slava Lui și au înțeles că și ei trebuie să urmeze același drum: al îndumnezeirii lor. Pentru
că drumul vieții noastre e unul ascendent, e mutare de la viață la și mai multă viață, la viața veșnică, și nu înseamnă drum spre
neființă.
Cine așteaptă neființa sau cine așteaptă un Rai fără sfințenie așteaptă în zadar.
Pentru că chinurile de aici, trăite pentru păcatele noastre, nu se încheie odată cu moartea, ci, dacă nu ne pocăim și nu ne curățim
de păcatele noastre și dacă nu ne sfințim viața, ele vor fi veșnice.
Iar Raiul nu este pentru oricine, nu este unul areligios și amoral, ci el este pentru cei care împlinesc voia lui Dumnezeu și își sfințesc viața continuu.
Așadar, iubiții mei, să nu așteptăm lucruri hilare după moarte, ci să cerem și să așteptăm continuu mila Lui cu noi! Pentru că
mila Lui e mai bună decât viața [Ps. 62, 4]. Hristos S-a înălțat!
Dumnezeu să ne întărească pe fiecare în parte.
Amin!
Pr Dr Dorin Octavian Piciorus – Praedicationes vol 9
