N

Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost o naștere minunată

Iubiții mei,

nașterea Sfântului Ioannis Botezătorul a fost o naștere minunată, la bătrânețe, din pântece sterp, care nu născuse niciodată. Pentru ca să ne încredințeze pe toți că e lucrarea lui Dumnezeu aici, așa după cum, în pustie, Domnul a dat lui Israil apă din piatră [Num. 20, 11].

Pentru că numai El poate să facă roditor un cuplu infertil, după cum poate să facă să răsară lăstari dintr-o rădăcină uscată.

O naștere mult dorită de Dumnezeu și anunțată prin Arhanghelul Gavriil, același care a vestit și nașterea Domnului.

Iar minunea acestei nașteri constă în aceea că niște Sfinți părinți bătrâni, Zaharias și Elisavet care fuseseră sterpi până atunci, au născut un copil plin de har și un mare ascet dumnezeiesc, pe Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului.

Sfântul Zaharias, Preotul, era din ceata preoțească a lui Abia , pe când Sfânta Elisavet era dintre fiicele lui Aaron , adică tot din seminție preoțească.

Și Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit lui Zaharias bucuria nașterii lui Ioannis în timp ce acesta slujea la templu [Lc. 1, 8-20].

Dar pentru că n-a crezut în cuvintele Arhanghelului, Zaharias a fost mut până la nașterea fiului său [Lc. 1, 20,BYZ].

Iar Dumnezeu Și-a început minunile Sale cele prea mari, legate de iconomia mântuirii noastre, printr-o naștere „afară de vârstă”, printr-o naștere petrecută dincolo de posibilitățile umane obișnuite de a procrea, adică la bătrânețe. Pentru că cei care nasc, nasc la tinerețe, până când pot procrea.

Dar pentru ca să ne certifice din nou și din nou că Dumnezeul nostru e minunat, că El face minuni fără seamăn, fără termeni de comparație, tocmai de aceea îi vestește lui Zaharias, după cum i-a vestit și lui Avraam, fiu la bătrânețe [Fac. 18, 10].

Și pentru că Zaharias nu a crezut făgăduința Arhanghelului, el a fost mut până la 8 zile după nașterea lui Ioannis [Lc. 1, 59-64]. Adică până în ziua când copilul trebuia tăiat-împrejur [Lc. 1, 59].

Sfântul Ioannis s-a născut din împreunare trupească, dar dincolo de perioada procreării.

Atunci când părinții nu mai pot naște copii. Și în aceasta a constat minunea nașterii lui.

Iar numele copilului a fost ales de către mama lui. Și ea l-a numit Ioannis [VIwa,nnhj] [Lc. 1, 60, BYZ].

Sfânta Scriptură a Noului Testament este scrisă în limba greacă și acesta e numele Profetului în limba greacă. Noi îl avem românizat ca Ioan, însă în greacă numele lui este Ioannis.

Iar când citez din Vechiul Testament, eu citez din Septuagintă [LXX], adică din traducerea în limba greacă a Scripturii vechitestamentare, pentru că Septuaginta e Vechiul Testament al Bisericii.

Și când citez din Scriptură, de aceea eu citez numele din Scriptură în grafie grecească.

Însă în limba ebraică, în limba sa nativă, numele Profetului este Iohanan [!n”x”Ay], care înseamnă dăruit de către Dumnezeu sau Iehohanan [!n”x”Ahy>], care înseamnă Dumnezeu este dăruitor.

Pentru că Ioannis a fost și este perceput de către toți ca un mare dar primit de la Dumnezeu.

Și darul nașterii lui anunța marea și cutremurătoarea și preabucuroasa naștere a Domnului, singurul eveniment nou de sub soare.

Căci dacă nașterea lui Ioannis a fost dincolo de hotarul procreării, dar ca rezultat al împreunării trupești al părinților lui, zămislirea Domnului în uterul Preacuratei Fecioare Maria a fost „zămislire fără de sămânță”, mai presus de fire, cum niciodată nu s-a mai petrecut și nici nu se va mai petrece.

De aceea, marea taină a întrupării Domnului a fost vestită de nașterea minunată a lui Ioannis.

Căci Dumnezeu ne-a învățat să gândim paradoxal, să gândim în perimetrul minunii, să gândim la un loc pe cele care sunt diferite, dar pe care Dumnezeu le unește.

Fiindcă avem o naștere minunată, la bătrânețe, nașterea lui Ioannis, și astfel nașterea și bătrânețea nu se mai exclud reciproc, ci sunt împreună, dar avem și o feciorie care nu exclude zămislirea și nașterea, pentru că Domnul S-a întrupat mai presus de fire din Maica Sa și nu a stricat fecioria ei, Maica lui Dumnezeu fiind pururea Fecioară.

Ioannis s-a născut dintr-un tată mut.

Amuțit de Arhanghel pentru necredința lui. Sfânta Elisavet i-a pus numele. Iar tatăl a confirmat numele ales de mamă [Lc. 1, 63].

Și când a fost de acord cu numele ales de mama pruncului, Sfântului Zaharias „îndată i s-a deschis gura lui și limba lui și vorbea binecuvântând pe Dumnezeu frica pe toți vecinii lui și în tot muntele Iudeii s-a dus vestea despre cele petrecute [Lc. 1, 65].

Însă cu 3 luni înainte de nașterea lui Ioannis, Dumnezeu, prin Gavriil, i-a binevestit Preacuratei Fecioare Maria nașterea Domnului, dar i-a spus și faptul că Elisavet, rudenia ei, cea care era stearpă [stei,roj], a zămislit fiu la bătrânețea ei și că acum ea se află în luna a șasea [mh.n e[ktoj] [Lc. 1, 36] de graviditate.

Și aceasta, pentru că „nu va fi cu neputință la Dumnezeu tot cuvântul” pe care El îl vestește.

Pentru că tot ceea ce ne revelează Dumnezeu, El va și împlini.

Lucru care ne încredințează iar și iar despre toate lucrurile pe care Dumnezeu nu le-a făcut încă…dar pe care ne-a făgăduit că le va face.

Pe scurt, asta prăznuim astăzi: nașterea minunată a Sfântului Profet Ioannis, Cel care L-a vestit pe Domnul.

Și slujba zilei numai despre asta vorbește și despre consecințele nașterii Sfântului Ioannis. Căci el este „hotarul Profeților și începutul

Apostolilor, înger pământesc și om ceresc, glasul Cuvântului, ostașul și mergătorul-înainte al lui Hristos, cel [născut] din făgăduință, cel ce mai înainte, în pântece, a săltat și a fost cel dintâi și care, mai înainte de nașterea sa, L-a propovăduit pe Soarele dreptății”, pe Domnul nostru.

Pr Dr Dorin Octavian Piciorus -Praedicationes vol 10

54 Shares

Comentarii

comments