Pentru a ne păzi de păcatul acesta este nevoie să fugim mai întîi de îndulcirea cu gîndurile şi închipuirile păcătoase.
Trebuie urmărit să nu se întîmple lucrul acesta încă din copilărie. Primejdia e cu atît mai mare azi, cînd nici părinţii şi nici duhovnicii nu sînt cu toată luarea aminte la lucrul acesta. Cît îi priveşte pe unii duhovnici, să ne gîndim la răul pe care îl fac atunci cînd îi spovedesc pe copii colectiv. Lucru foarte grav, deoarece majoritatea copiilor din zilele noastre, din pricina televizorului şi calculatorului, au fost luaţi în primire de diavolul curviei încă de la cele mai mici vîrste.
Un mare ajutor în lupta cu păcatul curviei şi al preacurviei este,raportarea cît mai deasă la cuvintele Sfintei Scripturi, mai ales la cele ale Sfîntului Apostol Pavel (1 Corinteni 7, 2-4), unde ni se vorbeşte despre aceasta.
Cei căsătoriţi (cununaţi la Biserică), trebuie să ştie că cel mai de preţ lucru din toate averile lor nu este altul decît trupul celuilalt – trup ce trebuie să se facă vrednic de locuirea Sfîntului Duh. Să se gîndească mereu la toate relele ce se nasc din săvîrşirea păcatului preacurviei şi la sfîrşitul acestuia – osînda veşnică.
Sfîntul Ioan Gură de Aur ne vorbeşte despre pofta trupească, ce este scurtă şi mereu aceeaşi, care secătuieşte trupul de vlagă, care ne răpeşte timpul pentru mîntuire şi ne face să avem o voinţă slăbită, robi neputincioşi ai ei. În pofta trupească nu este dulceaţă, după cum zice Sfîntul Părinte.
Deci, atunci cînd vom fi ispitiţi la păcatul curviei sau al prea-curviei, trebuie să nu ne îndulcim cu gîndurile păcătoase, cu cele în care socotim cum să dobîndim pofta, ci cu cele care ne pot ajuta să ne izbăvim de poftă.
Căderile noastre în păcatul curviei se datorează trîndăviei minţii noastre, din care pricină pofta (simţirea) a trecut la cîrma conducerii sufletului nostru (vezi mai ales Filocalia I-IV).
Deci primul lucru pe care trebuie să-l facem este să nu mai primim prin simţul văzului imaginile care ne pot trage spre curvie şi nici să zăbovim cu gîndul şi imaginaţia în jurul imaginilor pe care le-am primit chiar şi fără voia noastră prin mijlocirea acestui simţ (vezi îmbrăcămintea femeilor sau mai bine zis lipsa acesteia).
Dacă ne vom întreba cum putem să nu mai căutăm la imaginile ce ne trag către păcatul curviei, răspunsul Sfîntului Părinte este acesta: „Dă-te la altele care trag sufletul: la cărţi, la griji de nevoie, la apărarea şi ajutorarea celor nedreptăţiţi, la rugăciuni, la cugetarea şi grija pentru cele ce vor să fie. Cu unele ca acestea leagă sufletul! Aşa, vei îndrepta nu numai patima cea proaspătă, ci o vei lepăda cu uşurinţă şi pe cea întărită şi veche de mulţi ani!”
De asemenea, un mijloc însemnat este să ne gîndim ce este în sine trupul cel poftit, adică noroi, ce se va da spre putrezire, „că nimic alt nu este ceea ce vezi fără numai flegmă, sînge şi zeamă de carne putredă.”
