Iubirea, semn distinctiv al ucenicilor lui Hristos2 min read

Toată osârdia şi toată nevoinţa cu multe osteneli care nu ajunge la iubire în duh umilit [Ps 50, 19] e zadarnică şi n-ajunge la nimic folositor. Căci în nici o altă virtute sau plinire a unei porunci a Domnului nu poate fi cunoscut cineva ca ucenic al Domnului, fiindcă El zice: „întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenici ai Mei, dacă vă iubiţi unii pe alţii” [In 13, 35].

Căci pentru ea s-a făcut Cuvântul trup şi s-a sălăşluit între noi [In 1, 14], pentru ea făcându-Se om a răbdat de bunăvoie Patimile cele facătoare-de-viaţă, ca făptura Lui cea plăsmuită de El, adică pe om, să o elibereze din legăturile iadului şi, luând-o pe umeri, să o înalţe la ceruri.

Pentru ea au alergat Apostolii acea alergare fără odihnă şi, pescuind în toată lumea locuită cu cârligul şi năvodul cuvântării, au scos-o din adâncul idolatriei şi au mântuit-o ducând-o la limanul împărăţiei cerurilor. Pentru ea mucenicii şi-au vărsat sângele ca să nu piardă pe Hristos.

Pentru ea de-Dumnezeu-purtătorii noştri părinţi şi dascăli ai lumii şi-au pus cu osârdie sufletele lor pentru Biserica cea sobornicească şi apostolească, iar noi, netrebnicii, am venit ca întâi-stătători la conducerea voastră, preacinstiţii noştri părinţi şi fraţi, ca, imitându-i după putinţă întru toate pe aceia, toate să le suferim şi să le răbdăm pentru voi şi să le săvârşim spre zidirea şi folosul vostru, ca să vă înfăţişăm la masa Domnului jertfe desăvârşite, arderi-de-tot cuvântătoare [Rm 12, 1].

Căci voi sunteţi copiii lui Dumnezeu pe care mi i-a dat ca pe nişte prunci Dumnezeu [Evr 2, 13], voi sunteţi măruntaiele mele [Fim 12], ochii mei. Voi sunteţi, vorbind apostoleşte, lauda mea [2 Co 1, 14] şi pece-tea învăţăturii mele [7 Co 9, 2].

Să râvnim deci, iubiţii mei fraţi întru Hristos, ca aşa cum slujim întru toate, aşa şi prin iubirea unii faţă de alţii să slujim lui Dumnezeu şi celui pe care l-aţi ales să-l veţi în chip de părinte duhovnicesc — chiar dacă sunt foarte departe de această vrednicie —, ca Dumnezeu să se bucure de înţelegerea şi desăvârşirea voastră şi să mă bucur şi eu, smeritul, văzând încordată pururea spre mai bine înaintarea vieţii voastre celei după Dumnezeu în credinţă în curăţie [1 Tim 4, 13], în frică de Dumnezeu, în evlavie, în străpungere şi lacrimi, prin care omul lăuntric se curăţă şi se umple de lumină dumneze iască şi devine întreg al Duhului Sfânt în duh umilit şi înfrânt şi în cuget plecat, iar bucuria mea să fie spre binecuvântarea voastră şi adaos de viaţă nestricată şi fericită în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia fie slava în veci. Amin.

Sfantul Simeon Noul Teolog – Cateheze

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments