Cel ce păşeşte pe calea vieţii creştine, fiind încă slăbănog, bolnav, neorînduit, trebuie să posede deja o mare forţă şi tărie. Altfel, va cădea sub povara suferinţelor şi a nevoinţelor, care i se pregătesc. Puterea care îl face rezistent şi care îi face roditoare toate ostenelile este rîvna, osîrdia, sîrguinţa, grija de a-I bineplăcea Domnului şi de a-şi mîntui sufletul.
După cum cel ce caută o comoară adevărată nu se uită la greutăţi, nu pierde vremea şi nu se înfricoşează de piedici, la fel şi creştinul, cînd are rîvnă şi dorinţă de a căuta, va depăşi toate greutăţile şi va parcurge nevătămat întregul drum.
Cine caută găseşte tot ce caută; Domnul ne-a dat o făgăduinţă deosebită: caută şi vei găsi.
Căutarea este duhul vieţii, prin stingerea ei, viaţa se stinge. Ea este focul adus de Mîntuitor pe pămînt; este lumina şi viaţa Lui.
Vaporul se opreşte cînd aburul este eliminat; la fel, cel ce-L urmează pe Hristos cade sau se rostogoleşte înapoi cînd se răceşte (cu duhul). Iată cu ce trebuie să ne aprovizionăm, păşind pe calea plinirii poruncilor şi a curăţirii de patimi!
Altfel, nici nu putem să începem această lucrare într-un duh adevărat; şi chiar de-ar începe-o careva, se va osteni fără rod, fără vlagă.
Este o osteneală în zadar.
Există mulţi oameni trecuţi prin nevoinţe şi ispite, dar fără folos: roadele sînt ale duhului, iar duhul lui Dumnezeu stă în rîvnă.
[…] De aceea, niciodată să nu-ţi spui: „Gata, m-am ostenit îndeajuns, pot să mă odihnesc.”
O astfel de înlesnire şi vlăguire este primul duşman. Gîndul, cu toate că este mic şi slab, este cel mai viclean trădător: el deschide porţile vrăjmaşilor. Cine se împacă cu el, acela cade. El a fost observat de Sfinţii Părinţi şi fiecărui începător i se repetă necontenit: vezi, să nu spui: „gata, acum pot s-o las mai moale”, ci întreabă-te pentru ce eşti aici sau de ce nu faci nimic.
Sau, adresîndu-te Domnului, roagă-te să te ajute ca să pui început mîntuirii şi începe iarăşi şi iarăşi!
Începe din nou şi osteneşte, dar la înlesniri sau favoruri nici să nu te gîndeşti, ci păstrează-ţi în inima ta gîndul că vei avea de dus greutatea şi strîmtorarea pînă la moarte şi că nu te aşteaptă nici o uşurare, ci numai greutăţi.
Iată adevărata alcătuire a duhului rîvnitor, care este neprimejdioasă, solidă, neîngăduind nici o fisură: nici înfierbîntare nărăvaşă, nici încredere în sine, nici îngîmfare!
