D

De ce copiii și tinerii nu vin la Biserică (II)

continuare….

 

Pentru că nu trăiesc convertirea preaminunată la viața Bisericii, aceea în care Dumnezeu să îi convingă de realitatea Lui și de sfințenia Bisericii Sale. Iar dacă noi îi aducem cu forța, ei se vor plictisi și vor aștepta, cu nerăbdare, să vină clipa când se termină slujba, pentru că venitul la Biserică li se pare…o strângere de gât.

De ce? Pentru că credința cea vie nu este în ei. Nu vin din toată inima lor la Dumnezeu, nu vin pentru casă se bucure cu El, nu vin ca să afle teologia Bisericii, ci sunt în Biserică pe post de…spectatori. Și dacă, doar ei, ar fi spectatori, ar fi bine.

Problema e că mulți vin pentru spectacolul eclesial, pentru ce se petrece în Biserică și nu pentru ca să înțeleagă lucruri, care să le
schimbe viața.

Căci dacă ar căuta schimbarea vieții, atunci ar fi alții pe fiecare zi.

…Însă, să zicem că, prin diverse strategii predicatoriale, reușim să aducem câțiva copii și tineri laBiserică. Unde vor sta ei? Majoritatea vor sta la strană sau pe lângă strană. Unul sau doi vor sta în altar, pentru ca să ne ajute cu cădelnița și cu lumânarea, eventual și cu tăierea anafurei. Și pe copii și pe tineri trebuie să îi pui în față, pentru ca să fie sub ochii tuturor, pentru ca
să nu facă gălăgie.
Strana, de obicei, e pe latura bărbaților. Copiii vor sta în fața bărbaților și îi vor incomoda pe aceia. Dar dacă îi pui pe copii în spate, nu pot să vadă până în față, pentru că ei sunt mici de statură. Îi poți pune, eventual, în cafas, la balcon. Dar acolo trebuie supravegheați de cineva, de un pedagog al lor, care să stea tot timpul cu ei. Nici pe bărbați nu îi poți pune în spate, pentru că,
primii bărbați sunt consilierii Bisericii.

Așa că infuzia de copii și de tineri în Biserică e problematică, dacă bărbații și femeile, care își au scaunele lor, nu înțeleg
…noua realitate eclesială.

Pe lângă numărul și vârsta celor care vin la Biserică…problema numărul unu a noastră e spațiul.

Dacă te duci ca Preot nou într-o parohie și începi un program predicatorial intens și mergi după ei acasă și îi aduci la Biserică…problema numărul unu e: unde îi aduci la Biserică, dacă Biserica e doar pentru 200 de persoane? Unde să vină tinerii…dacă nu au loc? Și ce să facă tinerii, în Biserică, dacă nu le ajunge doar rugăciunea și cântarea în comun?
Pentru că Bisericile Ortodoxe ale momentului presupun…un spațiu mare alocat Bisericii, o curte mare, spațioasă, a Bisericii și, pe lângă Biserică, să ai și capelă pentru înmormântări și bibliotecă și lumânărar și aghiasmatar și clopotniță și veceu și clădiri anexe unde să dezvolți diverse proiecte educaționale și caritabile. Adică curtea Bisericii…de azi trebuie să fie plină de construcții…dar nu de construcții îngrămădite una peste alta. Și pentru ca să ai spațiu…trebuie să fi avut spațiu de la început, de când s-a făcut Biserica, sau, dacă Biserica e nouă…să cumperi un teren apreciabil împrejurul Bisericii.

Pentru toate aceste clădiri ai nevoie de bani și de oameni care să le întrețină. Și pentru ca să le întreții doar tu, preotul, sau cu încă un coleg preot, trebuie să îți angrenezi întreaga familie pentru a ține…în picioare și funcționale clădirile Bisericii. Însă nu îți poți obliga preoteasa și familia să țină Biserica în picioare, pentru că doar tu, preotul, ești angajatul Bisericii.

Așa că, dacă gândim Biserica…de azi…trebuie să o gândim cu oamenii și cu banii aferenți și nu în abstract.
Pentru că proiectele cu copiii, cu tinerii, cu maturii, cu bătrânii se fac cu oameni și cu bani și nu doar cu…bune intenții. Mai întâi trebuie să avem oameni calificați, care să se implice în educația credincioșilor alături de preoți, și de bani cu care să îi plătim.

…Da, tinerii vor slujbe mai scurte și povești mai multe! Vor să îți pierzi timpul cu ei, să le vorbești până când te doare în gât, după care ei să plece acasă…și să uite ce le-ai spus. Pentru că nu vor să fie responsabili.

Nu sunt învățați acasă să fie responsabili. Sunt tratați ca niște copii veșnic copii și nu ca niște copii maturi.

De aceea nu vin la Biserică: pentru că nu vor lucruri serioase cu viața lor. Nu vor să meargă nici la meditații la Română sau Matematică: pentru că vor să treacă examenele cu orice notă ar fi și nu să facă excelență.

…Dar datoria noastră e să vorbim despre ce fac și nu fac oamenii credincioși, pentru ca să știm cu toții…că lucrurile sunt clare.

Să strângem înțelepciune de la tot omul! Să fim inimi largi, deschise spre oameni și nu bădărane! Să arătăm tuturor ce ne-a învățat pe noi Dumnezeu și ce vrea Dumnezeu de la noi toți! Și să ne bucurăm în tot ceea ce facem! Amin.

Pr Dr Dorin Octavian Piciorus – Praedicationes vol 12

0 Shares