POSTUL CEL MARE – nou inceput2 min read

“Suntem in Postul Mare, vreme a intristarii pentru pacate. Biserica este locul curatirii de pacate. Invata sa te spovedesti si sa te impartasesti. Cine vrea sa caute ceva in intuneric aprinde o lumanare. Asemenea si tu, daca nu-ti vezi pacatele, ia poruncile, deschide Evanghelia de la Matei, capitolele cinci, sase si sapte, si incearca-ti constiinta pe baza ei.

Nu uita niciodata ca cea mai importanta lucrare pentru om este mantuirea. A doua este lucrul mainilor, lucrarea pamanteasca. Evita intalnirile, vizitele. Sfanta Fecioara a vizitat-o pe ruda sa Elisabeta, dandu-ne exemplu pe cine si cum poti vizita fara sa-ti pagubesti sufletul. Evita vizitele mai cu seama in ziua de 8 martie. Unora chiar si vizitarea locurilor sfinte le aduce mai multa paguba decat folos. Cand mergi in vizita sa ai doua scopuri: sa aduci folos sufletului propriu si sa aduci folos altuia. Imaginile de tot felul ne aduc in suflet mult „gunoi”, deschizand accesul vrajmasului.

„As fi fericit sa merg in Rai, dar pacatele nu ma lasa”, spunem noi. Dar printr-o marturisire dreapta, prin cainta, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a eliberat pe noi de pacate si ne-a deschis ca­lea spre Rai. Gandeste-te la vesnicie. Nu exista pentru demoni un lucru mai trist decat timpul postului. Urmeaza-le in post si priveghere sfintilor. Multumeste pentru toate cate ti se intampla.

Hristos umilit si batjocoritMantuitorul ne-a aratat calea smereniei. El l-a rabdat chiar si pe Iuda, stiind totul despre el. La fel si noi trebu­ie sa-i rabdam pe cei rai. Sa nu-i blamam, sa nu batem toba despre pacatele lor. Pentru a ne ruga nu este nevoie de nevointe exterioare deosebite, ci mai ales de smerenie si linis­te sufleteasca. Suporta mustrarile si implineste ordinele fara cartire. Asculta de cei superiori, de cei egali si de cei mai mici decat tine. Te-a suparat cineva, nu carti, dobandeste deprinderea sa te smeresti. Primeste toate relele ca rasplata pentru pacatele trecute, prezente si viitoare. Nu te descura­ja, nu deznadajdui, multumeste, lauda-L pe Dumnezeu. Ce­deaza in toate, dar nu atunci cand se incalca legea lui Dumnezeu, inchina-te cel dintai, iubeste locul din urma, nu te da in laturi de la munca de jos. Mustrarile si ofensele fac su­fletul sa straluceasca, precum un cui ruginit pe podea, cal­cat de multe picioare, dobandeste luciu. Eforturile si faptele sunt pretuite pe masura smereniei cu care sunt savarsite.

Smerenia este dovada sfinteniei vietii, ea il face pe om salas al lui Dumnezeu. Smerenia consta in a face bine ce­lui care iti face rau. Invata-ti inima sa cugete ca toti cei­lalti sunt mai buni decat tine. Nu sustine cu insistenta punctul tau de vedere. Tacerea, cugetarea si vorbirea smerita, imbracamintea modesta, umilirea de sine, starea celui din urma – iata caile spre smerenie. Cine nu suporta necinste, acela nu poate atinge smerenia.

Obisnuieste-te cu imbraca­minte simpla, cu vase de bucatarie simple, cu modestia in vorbire, in cantare.

Nu cauta onoruri. Mantuitorul ne-a aratat calea spre smerenie. David s-a smerit pe sine. Fecioa­ra Maria s-a invrednicit sa devina Maica intregului neam omenesc pentru smerenie. Chiar si diavolul, daca ar avea smerenie, ar deveni inger.

Cum se poate mantui un om ba­tran, bolnav, neputincios, sarac, necarturar? Prin smerenie. O treime din ingeri a cazut din mandrie. Primii oameni au pacatuit din mandrie. Domnul S-a smerit pe Sine pana la moartea rusinoasa pe cruce; S-a smerit pe Sine spaland pi­cioarele apostolilor Sai. Sfantul Ioan Botezatorul se consi­dera pe sine nevrednic sa dezlege incaltamintea din picioa­rele lui Iisus. Apostolul Petru, cu ocazia pescuirii minunate, a spus Domnului: Iesi de la mine, ca sunt om pacatos. Sutasul, mare conducator, se considera nevrednic sa-L primeasca pe Domnul in casa sa.

Femeia cananeianca se considera pe sine deopotriva cu cainii. Fiul risipitor, smerindu-se, i-a, spus tatalui: „Fa-ma ca pe unul dintre argatii tai”. Apostolul Pavel scria despre sine ca despre cel mai mic dintre apos­toli si primul dintre pacatosi. Cuviosul Macarie cel Mare ne vorbeste despre un curtean care a pregatit o ciorba minu­nata, dar n-a sarat-o… A face fapte bune fara smerenie es­te totuna cu a pregati o masa fara sare. Dumnezeu iubeste smerenia si o cauta la om“.

Pr. Valentin Mordasov, duhovnicul de la Pskov: Invataturi si intamplari minunate, Editura Sophia

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments