„păcat capital” … cipul6 min read

Pe timpul Sfântului Ioan Cassian, românul…păcatele capitale erau 8: lăcomia, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, tristețea, neliniștea, slava deșartă și trufia.
Și așa au rămas…până de curând…
Pentru că, de curând, a apărut un al 9-lea „păcat capital” și anume: ai primit cipul…
Dacă ai primit cipul în buletin, pe mână, pe sub piele, în telefon, în computer, în salata de boeuf…înseamnă că ai primit pe 666 la tine
acasă…și „pregătești” venirea Antihristului.

„Scriitorii bisericești” contemporani…care „au extins” lista patristică a păcatelor capitale, sunt, într-o ordine aleatorie, cu toții, niște
anagrame sau niște sintagme: Saccsiv, Război întru Cuvânt, Apologeticum etc.
Și cu toate acestea…lumea dă năvală să afle „noutățile” credinței de la ei…deși, în spatele unei anagrame sau a unei sintagme, poate să stea oricine.

Așa că, dacă vrei să știi care vaccin e „bun”, ce fel de „ortodox” e un ortodox anume, ce cărți mai sunt la pangar, ce ierarh este „ecumenist” sau „tradiționalist”, când „vine” Antihrist etc., apelezi la anonimii online ortodocși…și te rezolvă pe loc.

Un arhimandrit mi l-a arătat pe telefonul mobil pe „fratele Saccsiv”, acum aflat din nou la pușcărie…și mi-a arătat ce față de gangster are.
Dumnealui nu îi plăcea fața…
Mie mi-a plăcut de fața lui…că fiecare om are fața lui…
Poza era din ziarul Cancan…dacă îmi amintesc prea bine…
Tot Preacuvioșia sa mi-a vorbit despre faptul că „scriitorii bisericești” de la Război întru Cuvânt erau 4 la început…unul s-a căsătorit și a
renunțat și au rămas 3…care, zicea el, editează revista Familia ortodoxa și îi găsim la caseta redacțională.
Acum, caseta redacțională pare mai vastă…și ei tot anonimi.
Despre Apologeticum, iarăși, multă ceață…
Altă persoană îmi spune că ar sta pe la mănăstirea Părintelui Iustin Pârvu și e un fel de portavoce a mănăstirii lui.

Adică…„scriitori bisericești” cu mult tupeu…cu avalanșă de opinii, care nu au prea mare reverență față de ierarhia Bisericii, fără prea multe studii teologice…implicit și fără o viață duhovnicească evidentă…dar „lumea” ortodoxă trage la ei.
Adică „lumea” care citește doar câteva pagini din Sfântul Ioan de Kronstadt, care vrea să vadă 3 poze cu Părintele Stăniloae, care vrea
să știe, în zece rânduri, totul despre „sfârșitul lumii”, care are nevoie de acatistul nu știu care sau de icoana nu știu care…
Și comentariile nu mai contenesc la diletanții ortodocși…
Sunt, păstrând proporțiile, un fel de domnul Andrei Pleșu, cu specializare în Istoria artei…dar care scrie despre Îngeri și Evanghelii, adică despre materii pe care nu le acoperă vocațional.

Acum, „ce ne facem” cu al 9-lea păcat?

Pentru că, fără să se îndoiască de „tălmăcirea lor” la Apoc. 13, 16-18, înțeleg literalist lucrurile: numele fiarei va fi pe mâna dreaptă sau pe frunte.

Bineînțeles că ei nu au comentat toată Apocalipsa…nici nu pot să o facă…și nici nu au nimic de-a face cu viața unui om duhovnicesc, căruia, Dumnezeu, îi descoperă anumite lucruri…despre viitor…
În cei 4-5 ani de când îi urmăresc, Război întru Cuvânt apărâd în primăvara lui 2007, miam dat seama cu vârf și îndesat…care e șpilul..

Și nu mă mai interesează cine sunt, ca persoane, pentru că oricine ar fi…sunt niște diletanți ranchiunoși și fără experiență.
Pentru că numai un diletant o face pe anonimul în materie de teologie și mărturisire…ca și când ai putea să fii martirizat…în absență.

Numai că „scriitorii bisericești” amintiți…nu gândesc cu mintea lor…ci cu mintea altora…
Pentru că foarte multe „personalități duhovnicești” ale momentului discută asemenea lucruri: cipuri, ascultări de telefoane, Antihrist,
masonerie, ecumenism, noua ordine mondială…și nimeni nu mai face teologie clasică.

Adică din asta care începe cu curățirea de patimi, cu vederea lui Dumnezeu și cu înaintarea în sfințenie.
Însă, pe scurt, cred că Satana le-a schimbat agenda!…
Ierarhi, monahi, preoți și mireni, prinși în conul ăsta de umbră, de la noi și din alte țări ortodoxe, vorbesc despre lucruri…neortodoxe.

Adică ce are cipul…cu mântuirea mea?

De unde ați dedus că problemele de viitor ale Apocalipsei…„se petrec chiar acum”?
Știți cât de mulți Sfinți Părinți și teologi au greșit cu privire la Antihrist, l-au văzut în unul sau în altul…și el nu a venit încă?
De ce vi se pare că o problemă duhovnicească de asemenea calibru, aceea de a înțelege înșelarea multiplă și profundă a Satanei asupra noastră…are o rezolvare atât de materialistă?

Satana a schimbat agenda…teologică a ortodocșilor!

Păi demonii nu au nevoie de cip…ca să ne prostească.
Ei au nevoie să credem doar un gând satanic…și ne leagă fedeleș cu el…
Și cei demonizați – Antihrist va fi demonizatul prin excelență, nu? – nu au nevoie de un semn vizibil ca să simtă harul din ortodocși.
Îl simt direct…și se cutremură…

Așa că problema noastră nu e „ce vom face”…ci: „ceea ce nu facem acum, în clipa de față, când trăim noi, și nu e nici picior de Antihrist”.
Da, antihriști au fost…sunt și vor fi mulți, adică împotrivitori…persecutori…aroganți, luptători cu Dumnezeu.
Însă să lăsăm în seama lui Dumnezeu lucrurile ce-or să vină…și a oamenilor duhovnicești, care nu se tem de draci, de cipuri, de viruși, de cataclisme…ci de a nu vătămă cu ceva relația lor cu Dumnezeu și cu oamenii.
Dar cei care nu au viață duhovniceascăinterioară, care nu au simțirea harului, pocăință, nevoință, cugetare teologică, da, se ocupă…cu agendă străină de Ortodoxie.

Adică pierd timpul…

Sunt canalizați spre piste false…în loc să fie plini de har și de bucurie dumnezeiască, așa cum ne-a spus Cel care a înviat din morți pentru
noi: Bucurați-vă!
Bucurați-vă teologic, bucurați-vă în adevăr, în pocăință…dar nu în fantasme!
Și a aștepta fantasme…înseamnă a fi de plâns.
Adventiștii au așteptat de mai multe ori „sfârșitul lumii”.
Monahi înșelați de demoni au crezut că „pot zbura”.
Cei care „s-au nevoit” toată viața…și au văzut că nu au rezultate prea palpabile…au început să ticluiască basme la bătrânețe.
Și trebuie să fii foarte lipsit de teologie și de viață duhovnicească…ca să crezi că se petrec lucruri „ieșite din comun”, „finale”…când nu se
vede niciun sunet în acest sens.

Însă ce se observă, când privești de aproape „obsesia” cipurilor?

Sau ce am înțeles eu…privind…vreo 3 ani de zile toată această pâclă din mintea oamenilor…a diverși oameni…unii mai răsăriți la minte…și care nu mă așteptam să sufere de așa ceva, de o asemena psihoză.

Că oamenii se tem pentru viața lor, se tem să nu moară…dar nu se tem să nu se mântuiască.
Pentru că oamenii care vor să se mântuiască stau numai în rugăciune, în citiri teologice și în fapte împlinitoare.
Nu pierd timpul cu povești!
Căci, spre exemplu, isihastul e cel care uită/ scoate afară din sine orice lucru, orice subiect bun sau rău…și devine numai rugăciune,
numai cerere a milei lui Dumnezeu în persoana lui.

Când să se mai ocupe un rugător…cu cipul…când pe el îl interesează numai Dumnezeu?

Însă când ai timp de basme…te ocupi de basme care mai de care mai lamentabile.
De aceea, mi se pare, cu tot regretul…că cei care se ocupă de cipuri și de antihriști…au prea mult timp liber.
Pentru că, dacă te-ar durea sărăcia, neștiința, umilința din România…ai face, nenicule, toată ziua numai catehizare…și acte în folosul Bisericii și al societății.
Nu ai timp de cipuri…când te ocupi toată ziua cu traduceri patristice!
Nu ai timp de cipuri…dacă te preocupă foamea altora!
Nu ai timp de bazaconii…dacă înțelegi că în secolul 21, acum, în clipa de față, zeci de sateliți și de instrumente de urmărire pot să vadă până la tine în esofag și că nu mai ai ce să ascunzi!

A avea un biet cip în verighetă, sub piele, în telefon…înseamnă a avea o cameră oarbă, ca la metrou…care îți dă senzația că te văd dar ea e stinsă.
Adevărata cameră însă, care te vede…nu e văzută de toți proștii…dar cea de la tine e pentru ca să te facă să te concentrezi pe ea.
Să te uiți…unde nu trebuie…
Să îți dea o frică falsă, o frică pe care să o transformi în una „religioasă”, ea nefiind decât un banal satanism…pe care îl puteai arunca, prin rugăciunea neîncetată, din prima…
Însă noi stăm de vorbă „cu gândurile”…și ni se pare că „facem teologie”!

Cu gândurile răutății, ale Satanei…

El ne indică pista, noi mergem pe ea…și ni se pare că „ne-am descoperit” „vocația martirică”.
Pentru că nu am văzut niciodată mai multă „vocație martirică anonimă”, adică prostie fricoasă, ca în anii aceștia de online.
Foarte „curajoși” dar anonimi în același timp!
Foarte „teologi”…dar nu are niciunul studii și nici experiență ascetico-mistică!
Se așteaptă la „martiriu” dar nu vor să le știm adresa.
Sunt foarte „stabili pe ei înșiși” dar le e frică să le vedem fața.
Trebuie să spunem adevărurilor pe nume, nu?
Pentru că Ortodoxia e cu față și cu operă la vedere.
Și acum și în veșnicie…dacă faci ceva, faci cu ceea ce ești și ce faci.

Îi vor trimite lui Dumnezeu blogul la Judecată…sau se vor prezenta și ei?
Pe cine să martirizeze „oculta mondială”, dacă „bravii eroi ai Ortodoxiei” și „urmașii legionarilor de frunte” nu se văd pe nicio cărare?
Vreți cumva să vină oculta…la alții, în locul dumneavoastră?
Sau nu vreți să vă vedem fața, pentru că atunci s-ar vedea diletantismul…și nimeni nu ar mai dori să vă vadă?
Rugându-ne pentru vremuri mai bune…poate vor veni și răspunsuri clare.
Pentru că, mai devreme sau mai târziu, ce pare a fi în întuneric…va ieși la lumină. Amin!

Pr Dr Dorin Octavian Piciorus Praedicationes vol 5

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments