Viata Mântuitorului Hristos dăruieste cititorului Sfintelor Evanghelii multe clipe
înăltătoare ce îi umplu sufletul cu un aparte simtământ al măretiei. Dar poate că cea mai măreată clipă din viata întregii omeniri a fost aceea când, în bezna unei nopti din sud, sub boltile copacilor ce tocmai înverzeau, prin care cerul însusi, cu licăriri de stele, parcă privea pământul păcătos, Domnul Iisus Hristos rostea în Rugăciunea Sa Domnească:
„Părinte sfinte, păzeste pre dânsii întru numele Tău, pre carii ai dat Mie, ca să fie una precum si Noi. … Si nu numai pentru acestia mă rog, ci si pentru cei ce prin cuvântul lor vor crede în Mine. Ca toti una să fie, precum Tu, Părinte, întru Mine si Eu întru Tine, ca si ei întru Noi una să fie…” (In. 17, 11 si 20-21).
Ar trebui să ne aplecăm cu deosebită trezvie asupra acestor cuvinte ale lui Hristos, căci în ele se defineste cu multă limpezime esenta întregului Crestinism. Crestinismul nu este un fel de învătătură abstractă ce se primeste de către minte si este aflată de către fiece persoană separat.
Dimpotrivă, Crestinismul este o viată în care persoanele separate sânt atât de unite între dânsele, încât unitatea lor se poate asemăna cu unitatea Persoanelor Sfintei Treimi. Hristos nu S-a rugat numai ca învătătura Sa să se păstreze în asa chip încât să se răspândească în întreaga lume; ci Sa rugat pentru unirea tuturor celor ce cred în El. Hristos S-a rugat Părintelui Său Ceresc pentru asezarea sau, mai bine zis, reasezarea pe pământ a unitătii firesti a întregii omeniri. Omenirea a fost zidită dintru o sorginte comună si dintru o singură obârsie.
Potrivit cuvintelor sfântului Vasilie cel Mare, „nu s-ar pomeni împărtiri si vrajbe si războaie între oameni dacă păcatul nu ar fi împărtit firea în două” si „acesta a fost telul de căpetenie al celei după trup iconomii a Mântuitorului: ca firea omenească cu ea însăsi si cu Sine să o împreuneze; si nimicind vicleana tăietură, să aducă înapoi cea dintru început unire, asa cum preaiscusitul doftor pune din nou laolaltă cu doftorii tămăduitoare trupul cel sfâsiat în bucăti”.
Biserica se alcătuieste din această unire a persoanelor individuale; nu numai a Apostolilor, ci a tuturor celor ce cred în Hristos după cuvântul lor. Nu s-a aflat vreodată lucru pământesc care să poată fi asemuit cu obstea cea nouă a celor mântuiti. Nu este pe pământ vreo altă formă de unitate cu care să putem asemui unitatea care este Biserica.
O astfel de unitate se află numai în cer. În cer, neasemuita dragoste a Tatălui, Fiului si Duhului Sfânt uneste trei Persoane întru o Fiintă, astfel încât nu există trei Fiinte, ci Un Dumnezeu trăind o viată întreituna.
Acei oameni pentru care Hristos S-a rugat Tatălui Ceresc „ca dragostea cu carea ai iubit pre Mine întru ei să fie, si Eu întru dânsii” (In 17, 26) sânt chemati si ei la o asemenea dragoste care să poată contopi pe cei multi întru unime.
În mai sus pomenitele graiuri ale lui Hristos, adevărul Bisericii este pus în strânsă legătură cu taina Preasfintei Treimi. Oamenii ce intră în Biserică si o iubesc se fac asemeni celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, a Căror dragoste le uneste întru o Fiintă. Biserica este ca si esentauna a mai multor persoane, zidită prin moralul început al dragostei.
Astfel este înteles cuprinsul întâii sfinte rugăciuni a Mântuitorului Hristos de către foarte multi dintre cei mai străluciti Părinti si Dascăli ai Bisericii – Sfântul Chiprian al Carthaginei, Sfântul Vasilie cel Mare, Sfântul Grigorie al Nissei, Sfântul Amvrosie al Mediolanului, Sfântul Ilarie din Poitiers, Sfântul Chiril al Alexandriei, Augustin al Ipponiei si Sfântul Ioan Cassian. Mi-am îngăduit a aduce câteva scurte citate pe această temă din scrierile unora dintre PărinTii din această măreată si vestită adunare.
Sfântul Chiprian al Carthaginei spune în Epistola sa către Magnus: „Domnul, învătândune că unitatea vine de la Dumnezeiasca Stăpânire, întăreste si zice: ‘Eu si Tatăl una sântem’ (In. 10, 30)”. Iar în lucrarea sa, „Rugăciunea Domnească”, Chiprian adaogă: „Nemultumindu-Se a ispăsi pentru noi cu sângele Său, a si mijlocit pentru noi. Si iată ce a dorit El mijlocind pentru noi: să vietuim întru aceeasi unime întru care Tatăl si Fiul sânt Una”.
