Despre iubirea aproapelui4 min read

Traim într-o societate în care se vorbeste mult despre iu birea celorlalti, într-o lume preocupata de comuniune. Este foarte ciudat însa ca, pe cât de mari sunt eforturile de puse pentru a-i apropia pe oameni, pe atât de mici sunt rezultatele obtinute.

Un exemplu este oferit de telefonia mobila: oamenii vor besc foarte mult unii cu altii, dar vorbele lor nu îi apropie. Oamenii îsi împartasesc unii altora din propria singuratate. Dumnezeu e singurul care poate alunga aceas ta singuratate si Care poate pune în locul ramas împlinirea dragostei…

***

  • Mântuitorul Iisus Hristos spune în Sfânta Scriptura: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine însuti si pe Domnul Dumnezeul tau, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata inima ta“. Si tot Mântuitorul Iisus Hristos spune în Sfânta Scriptura: “Iubiti-va unii pe altii asa cum v-am iubit Eu“. “Pacea Mea dau voua.“ “Iubiti-va, ca lumea sa cunoasca ca sunteti ucenicii Mei.“

Dragostea nu cade niciodata.“ Iata de unde vom porni sa discutam despre iubirea aproapelui.

  • Cine este aproapele nostru?

  • Nu trebuie sa vedem în aproapele nostru numai pe cel care este de aceeasi credinta, de aceeasi mentalitate, de aceeasi traire duhovniceasca. Noi trebuie sa ne raportam din punct de vedere social la iubirea umana. Asta este în primul rând iubirea despre care vom vorbi. Iubirea umana este respectarea semenului. Deci noi trebuie sa iubim orice faptura de sub soa re, indiferent de religie, de parere si de opinie. Si în tâlnim acest lucru în societatea în care traim. Relatiile între statele lumii sunt bazate pe legaturi di plo matice, economice, financiare, de întrajutorare re ci proca, mass-media, crucea rosie si asa mai departe.

Ei, aceasta iubire a omului de catre om si a omului catre om, este explicata prin cuvântul Apostolului Pavel care spune clar: “Pagânii fac din fire cele ale legii…“ Mai intervine însa un lucru: aproapele meu, ca sa înteleaga forma în care eu îl iubesc, trebuie sa înteleaga ce este iubirea.

  • Ce este iubirea?

  • Iubirea este o taina pe care Dumnezeu a pus-o în sufletul omului, care are la baza ei jertfa.

Nu exista jertfa fara iubire si iubire fara jertfa.

  • Un parinte al Patericului tot spunea fiecaruia: “Eu, într-o zi, am sa ajung împarat“. Odata, pagânii au luat în robie un monah mai batrân. Parintele le-a spus: “Lasati-l pe el liber si luati-ma pe mine în schimbul lui, ca eu va sunt mai de folos, si va dau si sapte arginti.“ Iar în clipa în care i-au taiat capul, batrânul s-a aratat în biserica unde preotul slujea Sfânta Liturghie la manastire, si toti l-au vazut cu duhul si au auzit ca el a spus: “Acum sunt cu adevarat împarat, pentru ca mi-am pus viata pentru aproapele“. Iata o forma de manifestare a iubirii.

  • Un mod de iubire este iubirea sociala sau iubirea agapica, întrajutorarea. Cei sapte diaconi din Faptele Apostolilor au fost hirotoniti ca sa slujeasca la mese, sa se îndeletniceasca cu cuvântul, sa le protejeze pe fe meile vrednice si care erau neluate în seama la me sele crestine, când se faceau întrajutorarile. Acolo totul era de obste.

  • Un alt mod de iubire este iubirea duhovniceasca. Si aici intra iubirea lui Dumnezeu din tot sufletul, din tot cugetul si din toata inima. Când vorbesc de iu birea aproapelui, ma raportez numai la iubirea dintre oameni. Aceasta iubire trebuie sa aiba la baza principiul dumnezeiesc, principiul uman si princi piul sufletesc. Principiul uman: “Daca nu esti om, nu poti sa iubesti“. Om nu ca persoana, ci ca traire. Daca nu esti duhovnicesc, n-ai sa poti iubi pentru ca ura este inversul iubirii; iar din punct de vedere dumnezeiesc, niciodata n-ai sa poti vorbi sau trai în iubire daca nu ai fost vreodata implicat în ea.

Despre iubire nu se poate vorbi artificial. Iubirea în seamna lacrimi, suferinta, parere de rau. Iubirea în seam na a te gândi, a te implica, a trai, a colabora, a aju ta, a sprijini, a mângâia, a da sfat, tot ce se face din punct de vedere al binelui. Când este vorba sa-l aleg pe aproapele meu, problema se împarte si este foarte fina.

Chiar Mântuitorul, la un moment dat, întreaba într-una din cuvântarile Sale: “Iertam sau facem dreptate?“ Când iubeste Dumnezeu? Când iarta sau când face dreptate? În ambele cazuri iubeste. Atâta timp cât face dreptate, pedepseste pentru a curma pacatul, tot din iubire, caci, daca nu s-ar curma pacatul, s-ar strica si altii în raport cu forma pacatului, iar în momentul în care

Mântuitorul iarta, la fel iubeste.

  • Cum se manifesta iubirea?

  • Ca si crestini, noi trebuie sa traim iubirea crestina. Conform principiilor scripturistice si patristice, iubirea crestina nu-ti da voie sa urasti absolut pe nimeni. Si Mântuitorul arata clar ca cine poarta ura pe aproapele, mincinos este chiar daca spune ca-L iubeste pe Dumnezeu. Cine poarta ura, pacat de moar te savârseste. În vrajmasul tau sa arunci cu pâine si cu sare, ca sa gramadesti pe capul lui carbuni aprinsi. Daca el blesteama, tu sa-l binecuvântezi, daca el uraste, tu sa-l iubesti, ca sa se împlineasca legea lui Hristos.

Dar, ca sa se împlineasca legea lui Hristos, Ortodoxia are nevoie si de demnitate. Sunt cazuri în care noi, daca iubim, trebuie sa si alegem. Si uite ce frumos spune Mântuitorul prin gura Apostolului Pavel, în epistola catre Tit: “De omul eretic, dupa întâia si a do ua mustrare, departeaza-te“. Si iarasi spune: “De-ti greseste fratele tau, iarta-l între el si tine; si de l-ai câstigat pe fratele tau, lucru bun ai facut; de-ti gre seste fratele tau cearta-l între el si înca doi-trei; si de lai câstigat, bun lucru ai facut; de-ti greseste fratele tau, cearta-l între tine si sobor, iar daca nici de sfatul soborului, adica de Biserica, nu asculta, sa-ti fie tie ca un strain si ca un vames“.

Sfântul Ioan Gura de Aur spune în scrierile sale: “Pe eretic când îl auzi vorbind si hulind pe

Dumnezeu, sa-l lovesti peste gura, ca ti se sfinteste mâna“.

  • Dar poate ca oamenii din ziua de azi au ajuns la o dragoste mai mare decât zice sfântul si îi iubesc pe eretici, fara sa se gândeasca la mântuirea acestora…

  • Da. “S-au amestecat lor, s-au amestecat între neamuri si au deprins lucrurile lor si mâncarea fiind în gura lor, a venit peste dânsii mânia lui Dumnezeu si i-a pierdut pe ei“, spune în Psalmi. Iar învatatura Scrip turii si a Sfintilor Parinti spune asa: “Cu omul ere tic la masa sa nu stai si buna ziua sa nu-i dai“.

  • Pâna unde merge iubirea de aproapele?

  • Avem exemplul cu femeia desfrânata, în care Mântuitorul, iubind pe pacatosi, nu vrea sa-i judece si sa-i piarda, ci sa-i mântuiasca. Este o iubire înalta. Spune Sfântul Ioan Evanghelistul: “Adevarata viata vesnica este ca lumea sa Te cunoasca pe Tine, singurul si adevaratul Dumnezeu, si pe Fiul Tau Iisus Hristos pe care L-ai trimis în lume ca sa mântuiasca neamurile“. Sau: “Atât de mult a iubit Dumnezeu lu mea, încât pe unicul Sau Fiu L-a dat la moarte si la ce fel de moarte, moarte pe cruce“

Iata modelul absolut al iubirii nemarginite. Iata modelul absolut al iubirii: Dumnezeu vine în viata noastra si vrea sa ne arate ca, atunci când este vorba despre aproapele, noi trebuie sa mergem pâna la jertfa. Cine greseste una din porunci se face vinovat pentru toate celelalte. Pentru ca, daca iubesti pe aproapele, nu poti sa furi, nu poti sa râvnesti bunul lui cu viclesug, nu poti sa iei în desert numele lui Dumnezeu, nu poti sa nu-ti cinstesti parintii, nu poti sa ucizi, sa curvesti, nu poti sa urasti si asa mai departe.

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments