Sfanta Impartasanie-Ce mancam?2 min read

În Sfânta Împărtășanie mâncăm ce vede mintea a fi o bucatica de pâine și un strop de vin, ce văd ochii noștri pământești, ce miroase mirosul nostru pământesc, ce simt cele cinci simțuri: este pâine și vin.

Dar, într-un chip tainic, acestor simțuri li se dezvăluie din ce în ce mai puternic și mai clar, mai limpede și mai concret, atunci când simțurile duhovnicești se dezvoltă; și începem să înțelegem cuvântul Mântuitorului Care zice că este nu numai pâine și vin, ci Însuși Trupul și Sângele Lui.

Spune sfântul Pavel că deoarece copiii sunt părtași trupului și sângelui, și El – Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu, S-a făcut părtaș trupului și sângelui, S-a făcut asemenea nouă. Dar, într-un chip de neînchipuit omului, Se dă spre mâncare.

Pentru omul modern, care este obișnuit cu cercetare intelectuală, amintesc cuvântul unui filosof (am uitat care – un filosof german): „Man ist was man ifit“. Este un joc de cuvinte. Ist înseamnă „a fi;” scris un pic altfel, înseamnă „a mânca:” ești ceea ce mănânci. Adică mâncăm materie, suntem materie. Va să zică, ce să gândim lucruri prea înalte: vedem că ne luăm viața din cele materiale, din zarzavaturi, din trup de animal, din alte lucruri, deci și noi suntem ce-i zarzavatul și ce este trupul de animal, și noi suntem un fel de „varza,” cateodata în mai multe sensuri. Și noi suntem un trup de animal. Ca animalul ne naștem, ca animalul pierim. Dar eu pretind că Cel Care a făcut pe om știa mai bine decât filosoful german că omul este trup și sânge, și de aceea ne-a dat, într-un chip tainic, Trup și Sânge, ca să ne hrănim, în duh, prin această hrană pe care o primim trupește.

Este un plan cu multe nivele acolo, fiindcă mai este un alt nivel.
Mâncăm Trup și Sânge, dar vedem și simțim pâine și vin.
Iarăși, Dumnezeu Care a făcut pe om știe firea omului.

Nu l-a făcut pe om să fie canibal.

Omul, dacă nu se îndrăcește – îndepărtandu-se de Dumnezeu -nu rabdă nici măcar gândul de a mânca trup crud și sânge, și deci ne-a dat acest trup și sânge în felul cel mai frumos, cel mai nobil, hrana cea mai nobila pe care o cunoaște omul, pentru că este și o anume asemănare cu trupul și cu sângele în pâine și în vinul roșu.

Ierom. Rafail Noica, Cultura Duhului

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments