Spovedania – a arunca molozul dinlăuntrul nostru3 min read

Oamenii s-au îndepărtat de Taina Mărturisirii și de aceea se îneacă de gânduri și de patimi. Câți nu vin și cer să-i ajut în vreo problemă a lor, dar nici nu se spovedesc și nici nu merg la biserică. “Mergi la biserică?”, îi întreb. “Nu”, îmi răspund. “Te-ai spovedit vreodată?”. “Nu. Dar am venit să mă faci bine”. “Dar cum așa? Trebuie să te pocăiești de greșelile tale, să te spovedești, să mergi la biserică, să te împărtășești atunci când ai binecuvân-tare de la duhovnicul tău, iar eu voi face rugăciune să te faci bine. Uiți că există și altă viață și trebuie să ne pregătim pentru ea?”. “Ascultă, Părinte, cele ce le spui despre biserici, altă viață etc., pe mine nu mă preocupă. Astea sunt basme. Am mers la vrăjitori, la medium și nu au putut să mă facă bine. Am aflat că tu poți mă poți face bine”.


Hai, acum, descurcă-te! Le spui despre spovedanie, despre viața viitoare, iar ei îți spun: “Acestea sunt basme”. Apoi te roagă: “Ajută-mă, că iau hapuri!”. Dar oare în chip magic se vor face bine?

Și iată că, deși mulți au probleme pricinuite de păcatele lor, nu se duc la un duhovnic care îi poate ajuta în mod real, ci sfârșesc prin a se “spovedi” la psihologi. Își spun istoricul lor, le cer sfaturi în problemele lor și dacă au de trecut un râu, aceia îi aruncă în apă, iar ei ori se îneacă, ori ies. Dar unde ies? În timp ce, dacă ar merge să se spovedească la duhovnic, ar trece pe celălalt mal pe pod, fără osteneală, pentru că în Taina Spovedaniei lucrează Harul lui Dumnezeu și se eliberează.


Părinte, un om care nu se spovedește poate fi liniștit lăuntric?


Cum să fie liniștit? Ca să simtă cineva odihnă trebuie să arunce molozul dinlăuntrul său. Asta se va face prin mărturisire.

Omul, deschizându-și inima sa duhovnicului și mărturisindu-și greșelile, se smerește și astfel deschide ușa Cerului, lăsând să coboare din belșug Harul lui Dumnezeu, care îl slobozește. Înainte de mărturisire în capul lui există ceață, vede slab și își justifică greșelile sale. Pentru că atunci când mintea lui este întunecată de păcate, nu vede curat. Prin mărturisire face un “fuuu”, se depărtează ceața, iar orizontul se curăță. De aceea, celor care vin să discutăm o problemă sau să-mi ceară un sfat etc., dacă nu s-au spovedit niciodată, îi trimit mai întâi să se spovedească și numai după aceea îi primesc să vorbim.

Unii îmi spun: “Părinte, fiindcă sfinția ta îți poți da seama ce trebuie să fac în problema aceasta, povățuiește-mă!”. “Chiar dacă mi-aș da seama eu ce trebuie să faci”, îi spun, “nu vei înțelege tu ce voi spune eu. De aceea mergi mai întâi și te spovedește, iar apoi vino să discutăm”. Cum oare să te înțelegi cu un om atunci când se află pe o altă frecvență?


Prin mărturisire omul aruncă dinlăuntrul său orice lucru nefolositor și rodește duhovnicește. Într-o zi săpam în grădină ca să plantez niște roșii. În acel timp vine cineva și-mi spune: “Ce faci, Părinte?”. “Ce să fac?”, îi spun, “îmi spovedesc grădina”. “Bine, Părinte, dar și grădina are trebuință de spovedanie?”. “Desigur că are. Am observat că atunci când o spovedesc, adică scot afară pietrele, pirul, spinii etc., face legume alese. Altfel roșiile se fac palide și slabe!”.


Cuviosul Paisie Aghioritul, articol

Print Friendly, PDF & Email

Comentarii

comments