Sfânta Frescă de deasupra reprezintă martirizarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrios și, în limba greacă, sus, titlul acestei iconografii este: Însulițarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrios. Pentru că soldații au intrat în temniță, unde el era închis, și „l-au împuns cu sulițele. [Iar] întâia suliță cu care a fost împuns, a fost în coasta dreaptă, în locul în care a fost împuns și Hristos pe cruce”[2].
Elementele realiste ale frescei sunt acelea că mai mulți soldați l-au străpuns și că el a fost străpuns în coasta dreaptă, precum Domnul. Însă nu l-au străpuns toți în același loc, ci unde au apucat…iar Sfântul Dimitrios nu era așezat pe jilț și îmbrăcat frumos atunci când a fost martirizat. Aceste elemente din urmă fac parte din logica transfiguratoare a iconografiei. Pentru că Sfintele Icoane privesc viața Sfântului nu din punct de vedererealist, ci din punct de vedere eshatologic. Căci ele îi prezintă pe Sfinți din perspectiva veșniciei, elementele istorice, realiste, fiind reduse la maximum.
De ce pictorul bisericesc, care a creat această frescă, l-a pictat stând pe jilț, pe tron împărătesc? Pentru că prin mucenicia lui, Sfântul Dimitrios, Părintele nostru, a moștenitÎmpărăția lui Dumnezeu și este împreună-șezător cu Sfinții, acolo, în slava lui Dumnezeu. Tocmai de aceea el e împodobit duhovnicește, în îmbrăcămintea lui observându-se și faptul că el a avut un rang înalt militar. Pentru că a fost ofițer superior al armatei romane [ὑψηλόβαθμος ἀξιωματικός του ρωμαϊκοῦ στρατο][3].
Însă titulatura numelui său mai conține încă două sintagme: ὁ Μεγαλομάρτυρας [o Megalomartiras] și ὁ Μυροβλύτης [o Mirovlitis]. Prima, cea de Mare Mucenic [ὁ Μεγαλομάρτυρας], nu se referă la faptul că el ar fi fost neapărat înalt sau solid, ca să fie „mare”, ci că el a suferit multe chinuri pentru Domnul. De aceea, distincția dintre Mucenicși Mare Mucenic aceasta este: Marele Mucenic a suferit multe și grele chinuri până când a fost martirizat.
De ce e numit însă și Izvorâtor de mir [ὁ Μυροβλύτης]? Pentru că atunci când au fost descoperite Sfintele sale Moaște „întregi și nestricate…[din ele] a izvorât mir frumos mirositor și a umplut toată cetatea de bună mireasmă”[4].
Cu alte cuvinte, Dimitrios, Părintele nostru, este Mare Mucenic pentru răbdarea lui de până în martirizare și este Izvorâtor de mir pentru darul lui Dumnezeu dăruit Sfintelor sale Moaște. Căci e darul Lui ca Moaștele Sfinților să rămână nestricate sau să izvorască mir din ele. Dar dacă Sfintele Moaște ale unui Sfânt nu rămân întregi, nestricate sau nu izvorăsc mir din ele, nu înseamnă că nu sunt sfinte, ci că Dumnezeu rânduiește pentru fiecare Sfânt în parte modul în care trebuie să rămânăSfintele sale Moaște.
Și Sfintele sale Moaște se păstrează până azi în Biserica cu hramul său, din Tessalonichi, în Grecia[5], fiind păstrate în forma pe care o vedem în fotografia de deasupra[6].
Și e o mare binefacere de la Dumnezeu ca Sfintele Moaște ale Sfinților să ajungă până la noi, peste secole, pentru că ele sunt, în același timp, și o încredințare fizică, concretă despre persoana Sfântului.
Însă cine nu dorește evidențele istorice ale Bisericii, caută să falsifice istoria Bisericii. Și cine dorește să falsifice istoria acela e un impostor. Dar cine dorește să cunoască cu adevărat Biserica lui Hristos, atunci acela e avid de toate mărturiile istorice ale Bisericii, de dinainte de întruparea lui Hristos și de după întruparea Lui. Pentru că Biserica își asumăîntreaga istorie a lumii și nu doar ultimii 2.000 de ani.
Și creștinul ortodox trebuie să fie avid de cunoașterea întregii istorii a lumii, să dorească să cunoască modul în care Dumnezeu S-a revelat oamenilor înainte de întruparea Domnului dar și modul în care El S-a revelat în Sfinții Lui în istorie. Căci de la fiecare Sfânt în parte și de la fiecare loc atins de Domnul și de Maica Lui și de Sfinții Lui și de Îngerii Lui noi învățăm lucruri prețioase pentru viața noastră duhovnicească.
De aceea, pelerinajul duhovnicesc, pentru un ortodox, e la fel de important ca și cunoașterea teologică, ca și traducerea, ca și scrierea de carte duhovnicească. Când vezilocurile unde au trăit Domnul și Sfinții Lui înțelegi în mod mult mai propriurealitățile istorice în care ei au trăit.
Ca să cunoști pictura Bisericii, ca să cunoști Sfintele Moaște ale Bisericii, ca să cunoști manuscrisele sfinte ale Bisericii, pentru ca să cunoști diverse vestigii sfinte ale Bisericii trebuie să călătorești spre ele. Călătorim și online spre vestigiile Bisericii, însă, dacă putem să le vedem îndeaproape, lucrurile ne devin și mai clare.
Pentru că credința noastră, ortodoxă, se bazează pe lucruri clare, pe mărturii veridice, pe măturii istorice! Tocmai de aceea, pentru a o cunoaște în mod ingenuu, în mod curat, trebuie să o citim de la Sfinții Lui. Iar pe Sfinții Lui îi putem citi dacă învățăm limbile în care ei au scris sau în care s-a scris despre ei.
Și, cu toții, trebuie să trecem de la traduceri aproximative la cunoașteri exacte ale Scripturii și ale cărților Sfinților Lui. Pentru că textele originale sau vechi au simplitatea lor plină de actualitate perenă și, când le citești, te simți mereu contemporan cu ele, pentru că ele nu sunt niciodată „vechi” la nivel de mesaj.
Dar nici Sfinții nu sunt niciodată „vechi” ci mereu noi, pentru că viața lor dumnezeiască, pe care ne-o comunică nouă, adică slava lui Dumnezeu, e veșnică.
Tocmai de aceea, acest Sfânt Dimitrios, astăzi pomenit, deși a trăit în sec. III-IV după Hristos, e contemporanul nostru. Pentru că el e viu în Împărăția lui Dumnezeu și se roagăpentru noi. Și ne învață și pe noi să fim vii duhovnicește și nu morți, adică plini de slava lui Dumnezeu, împlinind voia Lui în fiecare clipă a vieții noastre.
…Sfântul Dimitrios a murit la vârsta de 36 de ani. Născut în 270, el a fost martirizat în 306 d. Hr.[7]. A avut părinți creștini, tatăl său fiind senator roman, și a fost martirizat în timpul împărăției lui Diocletianus[8] și a lui Galerius[9] |[10].
Conform Vieții românești a Sfântului, Sfântul Dimitrios a fost primit de la Dumnezeu de părinții lui în urma multor rugăciuni[11]. Și când a putut să înțeleagă, părinții lui l-au învățat dreapta credință. A fost botezat în ascuns, în casa lor, în camera de rugăciune a părinților lui, însă, după ce Sfântul Dimitrios a sporit în fapta bună, părinții lui au adormit amândoi[12].
Maximianus[13] l-a numit atunci antipatos/ proconsul[14]/guvernator al Tesalonicului, în locul tatălui său, dar cu misiunea de a-i ucide pe creștini, împăratul neștiind că el ecreștin[15]. Însă Dimitrios, guvernatorul provinciei, nu i-a prigonit pe creștini, ci, dimpotrivă, el însuși L-a mărturisit pe Hristos tuturor[16].
De aceea, a fost închis de împărat „într-o baie mare și veche, care era aproape de palatele unde ședea împăratul”[17], pentru ca să-l necinstească în acest fel[18]. Însă Dimitrios „ședea acolo, în temniță, ca într-o casă luminoasă, cântând și slăvind pe Dumnezeu”[19]. Pentru că el pătimea duhovnicește pentru Domnul și nu era ros de durere pentru că i s-a luat demnitatea de guvernator.
Iar dacă noi am suferi, la un moment dat, pentru Domnul, dacă am suferi pe nedrept, la fel ar trebui să simțim și noi: să simțim bucurie în necazuri, bucurie în dureri, bucurie sfântă în lovirile pe cale le primim. Căci suferințele pentru Domnul nu sunt niciodată lipsite de slava Lui, ci El ne întărește duhovnicește pentru ca să suferim pentru El.
Paradoxal, Viața românească a Sfântului Dimitrios nu ne vorbește în mod extinsdespre suferințele lui, deși el este un Mare Mucenic al lui Hristos. Asta, în comparație, spre exemplu, cu viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghios, unde avem detalii extinse despre chinurile sale[20].
Însă, fiind în temniță, Sfântul Dimitrios a văzut în mod extatic un Înger al Domnului, care i-a adus „o preafrumoasă cunună din Rai, și i-a zis: „Pace ție, pătimitorule al lui Hristos, Dimitrie! Îmbărbătează-te și te întărește și biruiește pe vrăjmașii tăi!”[21].
A fost martirizat în ziua de 26 octombrie 306, cu sulițele – după cum am spus – pe când „începea a se lumina de ziuă”[22]. Iar Sfintele sale Moaște au fost descoperite, pe când s-a dorit a se face o Biserică mai mare decât aceea care acoperea pe atunci Sfintele sale Moaște[23].
Pentru că evlavia noastră, a ortodocșilor, se vede și în aceasta: că păstrăm și înfrumusețămSfintele Biserici și locurile sfinte ale ei.
Le păstrăm și nu le distrugem!
Căci cine distruge Bisericile lui Dumnezeu, cu fapta și cu cuvântul, se arată un luptătorîmpotriva Lui. Iar cine se luptă împotriva Lui piere în mod lamentabil.
…Din sec. al 7-lea d. Hr. a rămas o carte în două volume cu minuni ale Sfântului Dimitrios[24]. Și tot din același secol s-a păstrat o pictură în mozaic, în catedrala Sfântul Dimitrios din Tessalonichi, unde Sfântul e pictat în mijlocul a doi bărbați, în veșmânt lung[25].
Însă nici aici și nici în fresca cu care am început predica, Sfântul Dimitrios nu are barbă. Nu are barbă nici în fresca[26] din Biserica Protaton, din Athos, în care a fost pictat de Manuel Panselinos în 1290[27].
Însă, în pictura de sec. 13, după cum observăm, el e îmbrăcat ca un ostaș roman, care egata de luptă. Numai că lupta sa e duhovnicească. Lupta sa e pentru ca să ne eliberăm noi de patimi.
În această frescă, una impresionantă[28]…
îl avem pe Sfântul Dimitrios învățându-și ucenicii săi, pe când era guvernator în Tessalonichi. Dintre care, după cum se observă, 8 sunt Sfinți Mucenici[29]. E vorba despre 3 Sfinți Mucenici: Nestor, Luppos și Alexandros și 5 Sfinte Mucenițe: Irini, Agapi, Hionia, Matrona și Anisia. Al căror nume le-am transliterat din limba greacă, fiind cele de la picioarele lor.
Sfântul Dimitrios însă e pictat în veșmintele demnității sale de guvernator, cu veșmânt roșu, tivit cu aur, pe dedesubt, și cu supraveșmânt albastru, înstelat, ambele aducând cu veșmintele preoțești și el semănând cu un împărat. Un împărat peste patimile sale, care predică unei comunități creștine, deși el nu a fost Preot, și a cărui predică a rodit Sfinți Mucenici. Și asta e ceea ce contează: ca exemplul nostru bun și predica noastră să fieroditoare, adică crezute și urmate!
Așadar, iubiții mei, oricând ne putem schimba, oricând ne putem lăsa învățați de Dumnezeu voia Lui!
Căci numele Dimitrios [Δημήτριος], în limba greacă, înseamnă credincios lui Dimitir[Δημήτηρ][30], Dimitir fiind „zeița [grecească a] recoltei, cea care stăpânea peste grâne și peste rodnicia pământului”[31]. Dar el, prin viața și martiriul său, și-a sfințit numele. L-a făcut nume de Sfânt dintr-un nume păgân. Și ca el au făcut mulți Sfinți de-a lungul timpului.
De aceea, ca Sfântul Dimitrios, putem să facem și noi: să ne sfințim viața! Să facem din viața noastră o viață de sfințenie, prin care Dumnezeu este preaslăvit continuu.
Spun la mulți ani celor care astăzi își serbează ziua patronimică și Sfântul Dimitrios, Părintele nostru, să ne învețe pe toți să facem voia lui Dumnezeu! Amin.
[1] Scrisă în ziua de 23 octombrie 2015, zi de vineri, cu soare, călduroasă.
Sfânta Frescă am preluat-o de aici: http://www.porphyrios.gr/files/jpg/Εικόνες/ΣυλλογέςΑγίωνεκτενείς/ΆγιοςΜεγαλομάρτυςΔημήτριοςΜυροβλύτης/ΔημήτριοςΜυροβλύτης18(λογχισμός).jpg.
[2] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. BOR 1999, p. 323.
[3] A se vedea: http://www.synaxarion.gr/gr/sid/990/sxsaintinfo.aspx.
[4] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. BOR 1999, p. 324.
[5] A se vedea: https://ro.wikipedia.org/wiki/Salonic.
[6] Preluată de aici:http://ro.orthodoxwiki.org/Fi%C8%99ier:Relics_of_Saint_Demetrius.jpg.
[7] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Demetrius_of_Thessaloniki.
[8] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Diocletian.
[9] Idem: https://en.wikipedia.org/wiki/Galerius.
[10] Cf. https://en.wikipedia.org/wiki/Demetrius_of_Thessaloniki.
[11] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. BOR 1999, p. 319.
[12] Idem, p. 320.
[13] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Maximian.
[14] Idem: http://ducange.enc.sorbonne.fr/ANTIPATUS.
[15] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. BOR 1999, p. 319-320.
[16] Idem, p. 320. [17] Idem, p. 321. [18] Ibidem. [19] Ibidem.
[20] A se vedea: http://paginiortodoxe.tripod.com/vsapr/04-23-sf_gheorghe.html.
[21] Viețile Sfinților pe luna octombrie, ed. BOR 1999, p. 321.
[22] Idem, p. 323. [23] Idem, p. 323-324.
[24] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Miracles_of_Saint_Demetrius.
[25]Idem:https://en.wikipedia.org/wiki/Miracles_of_Saint_Demetrius#/media/File:Meister_der_Demetrius-Kirche_in_Saloniki_002.jpg.
[26] Sfânta Frescă am preluat-o de aici:http://4.bp.blogspot.com/_UOJjUH2o_wM/SuS_CDchMiI/AAAAAAAACOc/242oMPGGKr8/s1600/Agios+Demetrios+1.jpg.
[27] Cf. http://full-of-grace-and-truth.blogspot.ro/2008/10/life-of-st-demetrios-myrrh-flowing.html.
[28] Preluată de aici: http://img5.fotos-hochladen.net/uploads/dsc00578um0bytphf5.jpg.
[29] Cf. http://full-of-grace-and-truth.blogspot.ro/2008/10/life-of-st-demetrios-myrrh-flowing.html.
[30] A se vedea: https://en.wikipedia.org/wiki/Demetrius.
sursa: http://www.teologiepentruazi.ro/
